Pensionarii şi bugetarii se află în prima linie a luptei PSD pentru voturi. Populismul premierului Ciolacu nu este egalat de nimeni şi de nimic. Îl asculţi şi-ţi curg lacrimi duioase: „Vreau să iau puţin de la noi, cei cu putere de muncă, şi de la cei care fac foarte mulţi bani pentru a da şi la pensionari, care au muncit o viaţă, şi la cei aflaţi în nevoie”.

Să traducem pentru cei care cred şi nu cercetează: asta înseamnă să iei de la bogaţi şi să dai la săraci. Adică să produci o redistribuţie a veniturilor. Prin ce? Simplu: prin supraimpozitarea privaţilor, adică a celor care produc. Dă-i dreacu’ de privaţi, nişte îmbogăţiţi pe spinarea poporului muncitor...

Parcă aud discursurile lui Ceaşcă, parcă m-am întors în timp: totul pentru pensionari, totul pentru bugetari, totul pentru cei aflaţi în nevoie! Totul pentru aceste categorii sociale pentru că ele votează. Dacă nu ai voturile pensionarilor, ale bugetarilor (peste 1.200.000 de oameni, plus familiile lor...), ale „nevoiaşilor” ajutaţi să gândească cu capul Partidului, atunci nu ai nici voturi ca să ajungi la Putere. Clar, limpede, brutal de simplu acest calcul.

Iar dacă nu câştigă alegerile nişte partide frecventabile, cum ar fi PSD, PNL, UDMR, eventual USR, atunci ţara se află la cheremul extremei AUR-Şoşoacă – nefrecventabilă, antieuropeană, antioccidentală, vizibil şi declarat pro-rusă. Ceea ce echivalează cu ieşirea din UE, obscurantism şi neant politic naţional.

Nu sunt cugetările unui om atins de depresie, sunt realităţile cu care ne confruntăm. Discursul de asumare a răspunderii în faţa Parlamentului rostit de Marcel Ciolacu, de la care am pornit, este brutal şi nostalgic. Nu propune oprirea risipei bugetare, nu pune în discuţie desfiinţarea agenţiilor, autorităţilor, companiilor de stat bugetofage, pe seama cărora statul pierde sume uriaşe contra unor servicii practic inexistente. Stângismul plângăcios asumat de Ciolacu propune creşterea presiunii pe „cei care produc”.

Specialiştii, analiştii financiari spun că propunerile cu care miniştrii lui Ciolacu se duc la Bruxelles vor avea, dacă vor fi acceptate, efecte perverse rapide şi greu de contracarat: va creşte inflaţia, vor pleca firme străine care nu vor accepta să cedeze unui stat incompetent, leneş şi arogant 1% din cifra de afaceri, încasările la buget vor scădea pe termen mediu şi lung.

„Îmi pun mandatul pe masă pentru reforma statului şi vă anunţ că voi merge înainte cu toată fermitatea”, se laudă Ciolacu. Dar ştie foarte bine că Opoziţia nu va reuşi nici măcar să strângă semnăturile pentru a iniţia o moţiune de cenzură, d’apoi să şi adune voturile necesare.

Cu PSD ne-am lămurit, ştim cum şi ce gândeşte, dacă mai aveam nelămuriri ne-a luminat acum Ciolacu. Doar liberalii mai pot face ceva pentru a opri tăvălugul de populism care izvorăşte din fibra politică pesedistă. Dar am mari îndoieli că vor face ceva în acest sens. Şi asta pentru simplul motiv că şi liberalii au nevoie de voturile pensionarilor, bugetarilor şi „nevoiaşilor”.

Dacă mă gândesc bine, la acest moment nu există nici o altă variantă fezabilă; totul se reduce la a alege între o alianţă urâtă, nedorită, dar necesară (PSD-PNL), şi extremiştii antieuropeni şi pro-ruşi de la AUR. Altceva nu avem, la altceva doar visăm!

Rămâne de văzut cum va privi Comisia Europeană populismul PSD-PNL. Dacă va accepta un deficit bugetar de 5,5%, atunci va fi puţin mai bine pentru Guvern şi pentru noi toţi. Dacă va rămâne fixată pe 4,5-5%, cât s-a negociat prin PNRR, atunci va fi foarte greu pentru alianţa de guvernare şi pentru români, pentru că PSD-PNL nu vor renunţa să „apere” nevoiaşii, bugetarii şi pensionarii. Cu ce preţ, vom vedea.

Aş încheia, totuşi, într-o notă optimistă: nici Uniunea Europeană nu-şi doreşte un partid extremist în Guvernul României, aşa că... s-ar putea s-o dea la pace.