A fost Paştele lor, Învierea Domnului lor. Paştele şi Învierea Domnului nostru mai aşteaptă câteva zile, uneori săptămâni. Nu ne facem cruce la fel, dar tot de Sfânta Treime e vorba. De rugat ne rugăm la fel, indiferent cât de ortodocşi, catolici, reformaţi, unitarieni suntem botezaţi. „Tatăl nostru”, cea mai frumoasă rugăciune pe care o ştiu (e drept că nu ştiu prea multe), e la fel de frumoasă în orice limbă e rostită şi la orice icoană se închină mărturisitorul.

De ce trebuie să suportăm diferenţele astea de calendare bisericeşti? Avem un singur Dumnezeu şi-un singur Mântuitor. Dacă e să credem, credem în tot ce înseamnă Sfinţi, Mântuire, Tată, Fiu, Sfântul Duh; dacă nu, nu. Diferenţe esenţiale de stil în sărbătoarea Paştilor nu există, durerea răstignirii şi apoi bucuria învierii Domnului lasă urme, cicatrizează suferinţe, nasc speranţe, se regăsesc la fel de vizibile în sufletele creştinilor, indiferent cum ne facem cruce. De ce să ne despartă, atunci, câteva zile diferite în care celebrăm Patimile şi Învierea Mântuitorului?!

Recunosc că am gândit lucrurile astea mânat de pofte străine cugetului postitor. N-am destulă dreaptă credinţă ca să rezist unui post dur şi prelungit, dar mă bântuie măcar un soi de dietă vegetariană în Săptămâna Patimilor Domnului ortodox. Adică taman atunci când vecinii de bloc se desfătau cu miel fript frumos mirositor în cinstea Învierii Domnului catolic, reformat, unitarian... Iar asta, sigur că da, e o încercare minoră a tăriei întru credinţă şi post, dar, cum să vă spun, nu mă apropie deloc de cele sfinte şi nici nu mă face să simt cât de necesare sunt dogmele bisericeşti bietului suflet rătăcit prin meandrele concretului.

„Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”... Ce frumos sună, ce multe spun vorbele astea în toate limbile pământului! Fără Tatăl şi Maica noastră n-ar fi existat povestea frumoasă despre Naşterea, Răstignirea şi Învierea Mântuitorului, ceea ce ne-ar fi făcut mai săraci cu duhul şi, probabil, mai trişti. „Tatăl”, „Maica” şi „Fiul” sunt mereu aceiaşi pentru întreaga creştinătate. Motiv pentru care, trecând peste anecdotica superficială de bloc, să separi în zile diferite sărbători creştine esenţiale pare de neînţeles.

De aceea mi s-a părut extrem de binevenită propunerea unor personalităţi culturale apropiate Bisericii Ortodoxe Române, domnii Teodor Baconschi şi Adrian Papahagi, ca BOR să facă demersurile necesare pentru a celebra Paştele odată cu catolicii şi protestanţii. „Decalajul pascal dintre ortodocşi şi restul lumii creştine pare o relicvă a Războiului rece”, spune dl. Baconschi şi nu poţi să nu-i dai dreptate. Ieşirea din acest fals în care s-a complăcut BOR înseamnă să ne alăturăm lumii occidentale civilizate şi să renunţăm la calendarul iulian rusesc, adoptând în schimb calendarul gregorian (valabil oricum pentru Crăciun) şi sărbătorind, astfel, Paştele alături de întreaga creştinătate apuseană.

Sunt convins că şi concetăţenii noştri maghiari, saşi sau români catolici şi protestanţi vor aprecia demersul domnilor Baconschi şi Papahagi, insistând asupra sincronizării calendarului bisericesc – lucru care ar presupune părăsirea celor care au sabotat unitatea panortodoxă inclusiv printr-un război fratricid inter-ortodox de nimic motivat.

Încerc să fiu optimist în ciuda părerii proaste pe care o am despre oficialităţile BOR şi îmi păstrez o rază de speranţă că lucrurile se vor aranja în aşa fel încât sărbătoarea Învierii Domnului să nu mai fie încă un motiv de separatism religios, de dezbinare între ortodocşi şi catolici.

Până atunci vor curge râuri de vorbe pro şi contra în legătură cu acest subiect gingaş – Teodosie tomitoptanul a început deja să-l compătimească pe Papă că nu are la dispoziţie „lumina sfântă” care le vine exclusiv ortodocşilor „par avion” direct din Ţara Sfântă. Vor mai fi şi alţii care să pună piedici şi bariere legate de dogme, de lumini ale prezentului şi de umbre ale trecutului, dar eu sper că BOR va putea depăşi momentul mai degrabă hazliu oferit de arhiepiscopul Tomisului şi alţii ca el. 

Revenind la oile şi turma noastră ortodoxă, vă doresc sărbători Pascale frumoase, cu sănătate şi bucurii de vreme şi vremuri bune.