OPINII 10 septembrie 2018

EDITORIAL. Părinţii ăştia, cum ţi-i creşti, aşa îi ai!

de Dumitru Manolăchescu | 648 vizualizări

Dacă CSM şi preşedintele Iohannis nu vor avea nimic împotrivă, noul procuror şef al DNA va fi Adina Florea, o domnişoară de 52 de ani, care a lucrat 28 de ani la Parchetul din Constanţa. Să-i fie de bine! Dacă n-ar fi ales-o Tudorel Toader – supranumit „Gargamel“ pentru erudiţia lui înspăimântătoare şi „Minciunel“ pentru multele sale vorbe fără acoperire –, n-aş fi zis nimic despre ea. Un procuror printre alte mii de procurori. Bun-rău, nu ştim, are deja un dosar „in rem“, adică se judecă faptele, nu persoana, deci n-avem încă motive s-o acuzăm de una-alta. Dar a ales-o Tudorel zis Gargamel, şi-atunci automat devine suspectă. Tot ce atinge rectorul, notarul, avocatul, ministrul Tudorel devine suspect de minciună sau jocuri politice. Ştim asta din istoria recentă a faptelor guvernului Dăncilă, ăla în care Tudorel Toader e ministru al Justiţiei în slujba condamnatului penal Dragnea.

Ar mai fi şi alte motive ale bolnavei noastre suspiciuni profesionale: tatăl d-rei Adina, Dumitru Florea, este nea Mitică-pesedistul-etern din Consiliul judeţean Constanţa. E la al şaptelea mandat. Cât s-o ţii aşa, frate?! Chiar nu te saturi? Ori crezi că fără tine nu se poate? Oricum o dai, bine nu ieşi. Mandatele astea ar trebui limitate de lege, pentru că politicienii, provinciali sau nu, n-au bunul simţ să se lase de sinecura asta.

Ce mă îngrijorează nu este, aşadar, Adina, ci tatăl ei. Care, ca orice părinte normal la cap, are încredere deplină în capacităţile progeniturii. Corect. Devine suspect, însă, când îşi dă drumul la gură în faţa  presei. Zice dumnealui: „Nu am emoţii, că am învăţat-o cum se fac toate treburile, cum se pune problema“. Păi, nea Mitică, exact de asta ne e nouă frică! Eu, de pildă, aş fi fost mult mai liniştit dacă ai fi lăsat-o la bunica maternă, la Tg. Ocna, că am înţeles că bunica a crescut-o pe Adina. Dar când te lauzi c-ai învăţat-o „cum se fac toate treburile, cum se pune problema“..., cum să zic, sună nasol! Şi ştii de ce sună ca dracu’? Pentru că nu poţi avea încredere în învăţăturile lui Dumitru către fiica lui Adina când Dumitru este la al şaptelea mandat de consilier judeţean PSD! Aici e ceva defect, eşti obligat să te gândeşti serios că aleşii neamului românesc ar trebui opriţi să se eternizeze în funcţii. Doar slujitorii Domnului se pot eterniza, la ei e permis dacă se ocupă serios de minuni cu trecere la Cel de Sus, oamenii de rând n-ar prea avea motive s-o facă! Avem deja un Sfânt Dumitru, nu merg doi (cu mine, de fapt, trei) pe loc... Şi-ar mai fi ceva: zice tatăl Adinei că fata lui e atât de deşteaptă şi bine pregătită „să facă toate treburile“ încât va pune DNA pe roate în nici trei luni... De parcă pân-acuşi procurorii DNA ar fi şomat! Măi să fie, oare nu mai bine tăcea adânc şi înţelept?!

 Deci, ca să ne-nţelegem, eu n-am nimic împotriva d-rei Adina Florea, dacă exclud ploconelile prea puţin subtile în faţa „operei“ politice a ministrului Justiţiei, supranumitul Gargamel. Nu-i număr dosarele nerezolvate, simpatiile şi antipatiile politice, nici măcar „gena pesedistă“ a tatălui nu mă revoltă. Se prea poate ca noul procuror şef să vadă altfel lucrurile decât mine, decât voi, decât cei din Opoziţie, decât fostul procuror şef; se prea poate să aibă idei şi să ducă instituţia mai departe onest, profesionist şi cinstit. O pot acuza de un singur lucru: anume că nu i-a şoptit tatălui dumisale, onorabilul consilier judeţean PSD Constanţa la al şaptelea mandat, să nu-şi dea cu presupusul, să nu facă aprecieri partizane, să se abţină, să nu mai facă pe deşteptul. Adică exact ce încerca să-i spună soţia lui Dumitru Florea atunci când acesta abera la telefon cu ziariştii despre Iohannis şi politica la nivel înalt: „Mai taci din gură că n-ai tu treabă cu ce-o să facă Adina acolo“... Corect, doamnă, dar nu prea vă ascultă nea Mitică, este?!

În rest, vom vedea reacţia CSM şi a preşedintelui Iohannis, fără de care „fata tatei“ nu va putea obţine postul mult râvnit. Se pot face speculaţii cu nemiluita despre numita în funcţie, despre posibilele refuzuri ale preşedintelui, despre tot ce vă trece prin cap. Inclusiv despre câtă încredere putem avea într-un om propus pentru această funcţie de ilustrul teoretician al dreptului politic, supranumitul Gargamel. Important e să învăţăm ceva de-aici; de pildă, că reclama aia de la TV, care spune că părinţii sunt exact aşa cum ţi-i creşti, nu-i deloc o prostie... Se potriveşte şi la guvernanţi: în ce pom şi ce maimuţe eram noi acum dacă i-am fi lăsat pe Gargamei să facă ce şi-ar fi dorit cu Justiţia? Ne-am fi numit, pe drept cuvânt, Republica Bananieră România!

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.