OPINII 12 iulie 2022

EDITORIAL. Pâinea lui László, apa lui David

de Dumitru Manolăchescu | 2789 vizualizări

Nu-s multe zilele în care să te bucuri de fotbal. De înot nici nu mai vorbesc, despre bazine olimpice şi tineri înotători talentaţi nu s-a mai vorbit la noi de pe vremea Cameliei Potec. Adică de demult. Acum ştim cu toţii ce înseamnă OSK (Olt Sport Klub), cine e Marius Ştefănescu, ce goluri minunate dă Rondon la Sepsi şi cum aleargă László Diószegi cu ditamai Cupa în braţe prin Arad. Ştim cine-s David Popovici şi Vlad Stancu şi câte medalii de aur şi argint au luat ei la Budapesta, ori la Europenele de juniori de la Otopeni. Învăţăm, adică, să ne bucurăm de un sport ignorat de autorităţi: înotul.

Sf. Gheorghe s-a îmbogăţit nu doar cu o Supercupă după un joc bun, chiar frumos pe alocuri, ci şi cu respectul scepticilor care nu dădeau doi bani pe continuitatea echipei în materie de performanţă. Dar în fotbal viaţa începe cu fiecare meci altfel, iar surprizele nu se termină niciodată. Acum Sepsi are de confirmat Cupa şi Supercupa, adică are de trecut cât mai multe tururi în Conference League. O întrecere de rang 3, dar numai bună pentru un rodaj internaţional de calitate. Şi, desigur, un viitor campionat în care să se claseze în play-off.

Revenind la înot, m-a bucurat să văd la Otopeni o arenă ca afară, pe măsura rezultatelor sportivilor noştri. O atmosferă destinsă, cu tineri veseli şi cântăcioşi nu doar de Marseillaise, Deşteaptă-te române şi alte imnuri superbe, ci şi de Queen şi Freddie Mercury. A durat 13 ani construcţia acestei baze sportive olimpice, dar uite că s-a terminat cu bine. Mă gândesc c-ar mai fi durat câţiva ani până să fie inaugurată dacă nu era Campionatul european de juniori. Ca şi la fotbal, când ne-am dat peste cap să construim două stadioane şi-o linie ferată de câţiva km pentru a nu ne face de râs la Campionatul european de fotbal, când am fost una din ţările-gazdă.

Iată cum pâinea şi apa, bucatele săracului pe vremuri, au devenit şi ţinte, dar şi mijloace sportive. Cu o remarcă: acum şi pâinea, şi apa devin mai preţioase decât aurul – iar dl. Diószegi o ştie foarte bine, brutar fiind. Pentru că e război în Ucraina şi cerealele nu se mai recoltează, ori nu se mai exportă în ţările care nu au aşa ceva. Iar apa... Apa va mai uda Pământul atâta vreme cât o vor lăsa oamenii şi politicile lor ticăloase în materie de protejare a climei şi pădurilor. 

Unii ar spune „cât va vrea Dumnezeu”. Poate da, poate nu, noi nu ştim cine este Domnul şi ce planuri are cu noi, aşa încât nimerit ar fi să avem singuri grijă de noi şi de ce ne înconjoară. Să avem singuri grijă de pâinea şi apa noastră. Pentru că le avem, pentru că le facem, pentru că le putem da şi altora. Şi pentru că, iată, ne hrănesc şi ne spală nu doar trupul, ci şi sufletul.

 

 

 

 

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.