EDITORIAL. Oboseala începutului de an la cei care nu pot
Teoretic vorbind, începutul de an e vesel şi ferice: îţi faci planuri de viitor, te bucuri de sfinţii Vasile şi Ion, crezi în guvern şi în politicieni, că doar de-asta i-ai ales şi de-asta îi suporţi. Începi, cum ar veni, o viaţă nouă, dăruită cu speranţe de Biserica strămoşească, prin nelipsiţii preoţi botezători speriind copiii din pătuţurile stropite cu aghiazmă, dar mai ales de apariţiile guvernamentale „blond-platinat-Veorica” şi „cărunt-spilcuit-Orlando” de la televizor. Teoretic, aşa ar suna începutul optimist de an românesc. Care bucurie şi la voi să fie, nu?!
Practic, însă, e o oboseală şi-o nesiguranţă şi-o lehamite generalizate, scrise cu roşu-n calendarul politic. Legi tâmpe peste legi tâmpe, ordonanţe de urgenţă cu evidente dedicaţii, o hărmălaie fiscală şi politică de-ţi ticăie pulsul anapoda şi-n somn. Se bate preşedintele cu premierul, se reclamă la CCR legi şi OUG-uri anticonstituţionale, se aşteaptă amnistie şi graţiere pentru marii corupţi, de fapt continuă polemicile de anul trecut în aproape toate „dosarele” politico-economice importante, pe care românii nu le înţeleg nu pentru că-s proşti, ci pentru că nimeni nu-i atât de nebun să explice lucruri care nu pot fi explicate; pentru că nu gândirea logică şi economică este prioritară, ci varianta scurtă a dictaturii „luminate”: pentru că putem!
Aici se cuvine o întrebare: pe cine mai interesează ce spun şi ce vor românii, dacă tot nu pricep mare lucru din nebunia care-i înconjoară? Clasa politică, în marea ei majoritate toxic-analfabetă, luptă doar pentru interesele ei: lefuri, pensii, privilegii, legi cu dedicaţie pentru baronii locali şi funcţionărimea de partid şi de stat din teritoriu. Restul, ducă-se! Electoratul nu contează nici măcar la începutul anului electoral 2019. Va fi pe agenda Marii Manipulări Pesediste abia peste vreo două-trei luni, când consilierii de taină ai lui Dragnea (plătiţi regeşte din banii contribuabililor, a se reţine...) vor pregăti minciunile pentru alegerile europarlamentare şi, cu bătaie lungă, pentru prezidenţiale. Atunci să-i vezi pe Dragnea şi-ai lui Tăriceni ce patrioţi sunt, cum ţin ei cu poporul opresat de străini, cu românii şi Românica, cum se iau ei de gât cu hoţii de europeni şi multinaţionalele lor! „Săriţi, fraţi români, Uniunea Europeană ne fură ţara, ne ia independenţa greu cucerită, ne face iobagi pe pământul nostru sfânt!” – asta va fi ideea centrală. Căreia i se vor adăuga ingredientele cu care ne-am obişnuit oarecum: USR-ul e vândut străinilor, PNL-ul nu prea, că mai au liberalii şi baroni cu care ne putem înţelege, Cioloş şi PLUS-ul lui sunt creaţia lui Soroş, iar Iohannis... Wow, ce să mai vorbim de neamţ, ăsta-i groparul democraţiei pesediste care luminează România ca soarele de pe cer! Afară cu el, ne trebuie un preşedinte român verde-pur de Teleorman, cu strămoşi coborând direct din Burebista, Decebal şi baba Vrâncioaia, ne mai gândim dacă-l acceptăm pe Traian împăratul hoţilor de romani.
Cât despre partide, singurul cumsecade, care vrea, poate şi ştie cum să facă bine românilor, îmi pare rău că mă repet absolut inutil, pentru că e la fel de evident ca rostul hârtiei igienice la closetul din fundul curţii, singura noastră speranţă de mai bine rămâne Partidul Stat condus de alesul între aleşi Liviu Dragnea. Că alesul ăsta face România de râs în toată lumea nu mai contează!
Cum Doamne iartă-mă să nu fii deja obosit?! Ajunge să-ţi imaginezi toate vorbele goale, toate discursurile mincinoase şi agramate, toate inepţiile spuse de analfabeţii care vor să ajungă la pâine şi cuţit pe spinarea noastră ca să ţi se facă lehamite, să te-apuce scârba existenţială, să ţi se facă dor de ducă. Dar îţi dai repede seama că nu asta-i soluţia şi-atunci rezişti, te întăreşti desfiinţând Antena 3 şi România TV, ascultând nişte înjurături calificate pe adresa „patrihoţilor” de la Putere, rostite de nişte tipi cărora nu le e frică de cuvinte interzise minorilor, îţi mai scalzi neuronii în texte subţiri de intelectuali cu sclipici prin presa independentă... Încerci, de fapt, prin toate mijloacele să rezişti lunilor ianuarie-februarie, cunoscute ca fiind cele mai bântuite de depresii fără leac, de sinucideri şi crime pasionale – asta în ciuda sfinţirii Catedralei Mântuirii Neamului, tonelor de aghiazmă făcătoare de minuni şi rugăciunilor preoţeşti fără de care, desigur, existenţa noastră n-ar avea niciun rost.
Întăriţi-vă cugetul, fraţilor, că trupul e mai greu de controlat, nu se supune apei sfinţite în butoaie de plastic. Îndrăzniţi să credeţi în voi şi-n Puterea voastră de a schimba ceva în ţara asta şi-o să vedeţi că vă veţi simţi mai bine... Îndrăzniţi să ignoraţi proştii şi analfabeţii care ne conduc şi-o să aveţi parte, măcar o vreme, de liniştea pe care o aşteptaţi. Îmi propun să vă ajut în acest demers, insistând, atâta cât se va putea, pe tuşele optimiste din tabloul destul de întunecat pe care ni-l pun în faţă „pictorii” PSD-ALDE.