Oamenii sunt cam aceiaşi, din păcate şi obiceiurile. Tipic pentru aroganţa PSD: Şerban Nicolae, maimuţoiul senator fost şofer al penalului Cătălin Voicu, un guraliv misogin deşănţat, vrea să fie şeful Senatului, adică al doilea om în stat. PSD pare să fie de acord, moment în care Meleşcanu o să ni se pară apă de trandafiri... Marele partid nu ştie să facă politică decât „pe vechi”. PNL, în schimb, nu merge până la capăt pe mâna unui Ludovic Orban care, vorbind prea mult atunci când nu trebuia, s-a pus singur în situaţia de a fi refuzat de CCR, oferind totodată motive de implicare politică unor judecători constituţionali degrabă pupători de orice organ care le poate fi folositor. 

USR-PLUS pare să fie cantitatea deranjantă, cea care strică echilibrul precar, mililitrul care dă afară din paharul prea plin. Băieţii ăştia sunt tineri în politică – exceptându-l, desigur, pe Dacian Cioloş. De ce am eu, atunci, senzaţia că-s nişte tineri născuţi bătrâni?! Poate pentru că s-au molipsit repede de metehnele celor vechi... Poate pentru că au fost nehotărâţi într-un moment esenţial pentru ei şi, cine mai ştie, pentru noi toţi – mă gândesc la refuzul lor de a intra la guvernare alături de PNL. Nu ştiu câte ar fi reuşit să schimbe această alianţă la guvernare, dar e clar că abandonul lor n-a dat bine publicului.

De ce vorbesc acum de USR-PLUS? Pentru că suntem exact în situaţia de-acum cinci-şase ani, când Cioloş s-a sacrificat acceptând să fie premier tehnocrat mânuit de „păpuşarii” PSD-PNL. La noi istoria se repetă şi, din câte îmi dau seama, vom repeta şi greşelile. „Parlamentul paralel” care conduce, de fapt, România – mă refer aici la Curtea Constituţională – a hotărât că ţara nu are nevoie de alegeri anticipate. Preşedintele Iohannis s-a trezit din visare şi a promis că va judeca rapid situaţia, dar numai după ce va vedea rezultatele ilustrei gândiri politice a unor judecători constituţionali care se cred Dumnezei, dar care se află la cheremul toanelor politice pesediste. Singurul lucru pe care îl putea face Iohannis pentru a evita prelungirea crizei pe vreme de „ciumă roşie” majoritară politic şi coronavirus ucigător galopant era să nu mai insiste pe Ludovic Orban şi să propună un alt premier. Poate unul care să nu poată fi refuzat nici măcar de oportuniştii lui Kelemen, Ponta şi Tăriceanu.

Lucrul ăsta s-a întâmplat aseară, după câteva ore de consultări Iohannis-Orban. Preşedintele a anunţat că premierul Ludovic Orban şi-a depus mandatul, pentru a evita un blocaj instituţional total. Iohannis a anunţat că vor urma noi consultări, după care „la un moment dat” se va renunţa la alegerile anticipate. Ceea ce era de aşteptat. Au trecut însă câteva luni aiurea, cu amânări şi „jocuri” politice irelevante patronate de PSD şi PNL. 

Iar aici ajungem la esenţă. Una pe care am mai trăit-o. A guvernării de sacrificiu. Doar că acum situaţia chiar este excepţională şi chiar pe termen foarte scurt, adică 5-6 luni. Dacian Cioloş e gata să repete experienţa traumatizantă din 2015, el a spus că acceptă din nou provocarea. Sper că vorbeşte şi în numele USR. Lor ar trebui să li se alăture liberalii lui Orban, PMP şi fugarii din ALDE şi Pro România. Plus minorităţile. Poate că s-ar reuşi o majoritate care să ne ducă cumva întregi până-n iarnă. Dar îi vedeţi pe Ludovic Orban, pe liberali acceptând altceva decât un liberal ascultător la şefia guvernului?! Eu nu. Am auzit şi propunerea Bogdan Aurescu, ministrul de externe, un tip absolut remarcabil şi neconflictual. Mi-e greu să cred, dar vom vedea.

Traian Băsescu propunea reînvierea USL, o coaliţie de guvernare PSD-PNL care pentru mulţi este de tristă amintire. Cred că era sub influenţa unor mici cuburi de gheaţă uitate în încăpătoare pahare de whisky, altfel nu putea să readucă USL în prim-plan. De ce nu şi Crin Antonescu premier, atunci?! Să fim serioşi, nea Traiane! 

Nu ştiu ce gândeşte sibilinicul nostru preşedinte, dar pentru mine e clar: coronavirusul va trece când vine căldura, în schimb PSD şi „parlamentul paralel” al CCR par să se fi eternizat. De efectele guvernărilor lor, România va scăpa mult mai greu decât de coronavirusul ucigaş. Oricum, de hotărârea preşedintelui depind, acum, multe. Inclusiv locul PNL în sondajele de opinie la care se uită politicienii ca la steaua sus răsare...