Se sfârşeşte, târându-ne spre ieşire, al 29-lea an al României libere de Ceauşescu. Am scăpat, însă, doar de el şi-ai lui, nu şi de obiceiurile lor. Acelea s-au păstrat şi ne-au păstrat într-o stare de somnolenţă vecină cu prostia. Parcă suntem hipnotizaţi de-un şarpe veninos, care atacă atunci când victima se trezeşte; preferăm, deci, să dormim. Am uitat ce-a fost, ne e frică de ce este şi nu ne interesează ce va fi. Reţeta perfectă pentru a repeta istoria recentă.

Nu aruncă nimeni cu optimism în noi de Moş Crăciun, iar Revelionul ne aduce o singură ştire sigură: vom intra în anul 30 păstrându-ne poziţia „în genunchi”. Bilanţ? Ce să bilanţăm? Am fost umiliţi, am fost prostiţi, am fost manipulaţi, am fost bătuţi, gazaţi, minţiţi, sărăciţi. Am fost obligaţi să ne părăsim familiile, părinţii, copiii, ţara. Cinci milioane de români şi-au luat lumea-n cap de prea mult bine în ţară. N-au plecat toţi în 2018, dar cifra rămâne. Ca şi motivele plecării românilor din ţara în care s-au născut dar în care nu-şi mai găsesc locul: dispreţul guvernanţilor, sărăcia, umilinţa, bătaia de joc a autorităţilor. Şi lipsa de direcţie, de sens a existenţei noastre mioritice.

Da, încotro ne ducem? Cine ne ghidează, cine ne arată drumul, cine ştie unde sunt aşezate capcanele? O şleahtă de analfabeţi, care urmează altă şleahtă de infractori instalată la Putere. Mulţi îi urmează orbeşte în naivitatea, credulitatea, prostia sau indiferenţa lor. Dar întrebările esenţiale nu pot fi ocolite: în ce ţară vrem să trăim? Ce ţară vrem pentru copiii şi nepoţii noştri? Ce-ar trebui să facem atunci când vedem cum nişte netrebnici analfabeţi, luaţi parcă din anii regimului proletar, îşi bat joc de noi, de copiii noştri, de ţara noastră, de viitorul acestei naţii oropsite?!

La fiecare sfârşit de an am sperat că anul care vine va fi mai bun pentru toţi, nu doar pentru ei. Şi de fiecare dată ne-am înşelat, anii au fost din ce în ce mai răi pentru majoritatea românilor şi tot mai buni pentru minoritatea care conduce. Nu sunt un capitalist înrăit, înţeleg „răul necesar” al stângii politice, dar nu suport lipsa de valoare, de valori şi de libertate care stau la baza socialismului multilateral dezvoltat, naţionalist şi xenofob pe care doreşte să ni-l strecoare din nou în vene camarila PSDragnea. Ştiu, simt, intuiesc că nu asta îşi doreşte ţara al cărei cetăţean sunt.

Şi-atunci? Ce facem când trei milioane de oameni aleg o majoritate parlamentară iresponsabilă, analfabetă, predominant coruptă moral şi material? Dar când majoritatea asta parlamentară analfabetă şi iresponsabilă distruge 29 de ani de luptă grea, chinuită pentru o Românie liberă de corupţie, de învârteli, de şmecherii ieftine?! Dar când majoritatea asta ne propune un model de viaţă care ne întoarce la socialismul victorios al „titanului” Nicolae Ceauşescu, în care cincinalul se făcea în patru ani jumate cu cozi la o sticlă de lapte şi-un pachet de unt pe lună?! 

N-am prea multe răspunsuri. Ştiu doar că nu voi ceda niciodată în faţa vulgului politic şmecher şi corupt. Nici eu, nici foarte mulţi alţii ca mine. Este şi motivul pentru care îmi păstrez o urmă de optimism pentru anul ce vine. Un an cu două rânduri de alegeri care, sunt aproape sigur, vor tranşa multe lucruri în favoarea democraţiei şi libertăţii noastre. Nu ne vom îmbogăţi în 2019, pentru că guvernele unor analfabeţi iresponsabili au pus economia şi finanţele pe butuci, dar vom supravieţui într-o atmosferă mai destinsă, mai apropiată de normal. Nu ne vor veni copiii, părinţii sau fraţii acasă, dar „neagra străinătate” va fi mai suportabilă ştiind că în ţară roata morii macină din nou. Nu ne va salva un personaj politic providenţial, ne vom salva singuri, pentru că vom avea cu cine să votăm. De unde ştiu eu toate astea? Nu insistaţi, important e că ştiu... 

*

Dacă m-ar întreba cineva despre top-ul meu în legătură cu evenimentele notabile ale anului 2018 în judeţul Covasna (şi bune, şi rele, să ne-nţelegem...), n-aş prea şti decât trei: 1. Prestaţia superonorabilă a echipei de fotbal Sepsi Sf. Gheorghe,  a patronului Dioszegi şi a antrenorului Neagoe, în Liga I de fotbal a ţării 2. Condamnarea „teroriştilor” Beke Istvan şi Zoltan Szocs la câte 5 ani de închisoare în legătură cu intenţia de a detona un dispozitiv artizanal pe 1 Decembrie 2015 la Tg. Secuiesc 3. Protestul aiuritor al unor membri ai asociaţiei „Calea Neamului”, pe 1 Decembrie 2018, în faţa Teatrului Andrei Mureşanu din Sf. Gheorghe, împotriva piesei de teatru „Nu chiar 1918” chiar înaintea premierei acesteia.      

*

Cred că v-aţi cam săturat de angoasele, de disperările, de depresiile mele motivate politic dintr-o singură direcţie. Îmi dau seama că uneori abuzez de răbdarea cititorilor Observatorului, dar mizez pe modificările la noul Cod Penal, care nu va mai pedepsi „abuzul în serviciu”, aşa că... vom complicita în continuare.

Până după Sf. Ion, când sper să ne vedem din nou în pagini scrise, vă doresc sănătate, speranţă şi încredere în puterea noastră de a face din România o ţară europeană civilizată, iar din români nişte oameni mult mai siguri pe ei. Şi o urare preluată de la un alt Mitică: să fiţi deştepţi şi fără frică!  Crăciun fericit şi La mulţi ani!