Da, s-a strigat şi-aşa pe străzi duminică seara. Trăim momente pe care nu le-aş fi bănuit cu câteva luni-ani în urmă: românii îi apără pe procurori împotriva infractorilor. De fapt, românii se apără pe ei împotriva politicienilor infractori. E vorba de un banal instinct de conservare, care, dacă acţionează, îţi spune că în relaţia procuror-infractor răul cel mic este procurorul. Iar noi, românii, ştim ce înseamnă să alegi răul cel mai mic, o tot facem de vreo 30 de ani încoace... Chiar dacă nu-ţi plac procurorii şi n-ai mereu încredere în judecători, chiar dacă unii dintre ei sunt slab pregătiţi sau coruptibili, e întotdeauna de preferat să fii de partea legii, nu a politicienilor infractori.

Zeci de mii de oameni în stradă apărând magistraţii! „Cinste lor, cinste magistraţilor!” pe câteva mii de voci... Nu-i credeam în stare pe-alde Dragnea, Dăncilă, Tăriceanu şi Toader să mobilizeze atâta lume, nu cred că-şi mai simt dosurile şi ochii de-atâtea picioare şi flegme încasate. Au obţinut, de fapt, exact ce nu şi-au dorit, arătând încă o dată adevărata faţă a guvernării PSD-ALDE: una urâtă, contorsionată, congestionată, înfricoşată, îmbătrânită în rele şi minciuni sub straturi succesive de farduri ieftine.

Revolta magistraţilor este esenţială, ieri li s-au alăturat şi procurorii DIICOT, care acuză uzurparea independenţei sistemului judiciar de către Puterea discreţionară de la Bucureşti. În acest context, discursul lui Dragnea împotriva preşedintelui Iohannis pe teme de întârzierea bugetului, după ce chiar el şi-ai lui au scos cu forcepsul acest buget cu trei luni mai târziu decât spune legea, devine o mostră de comic involuntar marca DDT. Un soi de trufie amestecată cu prostie şi frică. O combinaţie letală, extrem de uşor sesizabilă dacă reuşeşti să gândeşti cu propriile mijloace.

Coaliţia aflată la Putere are multe, foarte multe înjurături, acuze şi reproşuri de decontat. Nu ştiu cât vor mai rezista Dragnea, Dăncilă şi Tăriceanu, nu-mi dau seama, de fapt, dacă e indicat să-i dea cineva jos înainte de termen, ori e mai bine să scăpăm definitiv de aceşti impostori analfabeţi şi corupţi în urma alegerilor la termen. Oricum şi orice-ai face, următorii 4 ani vor fi o luptă teribilă, uriaşă, care ne va costa pe toţi, pentru refacerea încrederii românilor în clasa politică, în economie, în destinul european al ţării. Va fi foarte greu pentru toţi, va fi cu pocăinţe şi remuşcări, cu sinucideri politice în direct, cu constrângeri şi frustrări, dar măcar vom şti ce vrem şi spre ce mergem. Vom putea demonstra că n-am trăit degeaba sub „dictatura” unui Parlament şi-a unor guverne analfabete şi corupte vreme de mai bine de 10 ani, că am învăţat ceva din experienţele triste trăite cu PSD-ALDE. Sper, daţi-mi voie să sper că unii au învăţat câte ceva din trecutul deloc îndepărtat.

„Votaţi pe 26 mai!” este altă lozincă agitată de protestatari în Pieţele României. Ai zice că e de la sine înţeles, toată lumea ştie că trebuie ieşit la vot. Din păcate, nu-i deloc aşa, un sondaj de opinie relativ recent arată că doar 25% dintre români ar merge să voteze pe 26 mai, la alegerile europarlamentare. Şi asta în condiţiile în care începe să devină evident cât de mult contează Parlamentul şi Uniunea Europeană în echilibrarea politicilor din ţară, mai ales atunci când ai parte de nişte majoritari analfabeţi şi hoţi în Legislativ şi Executiv. Da, în mai va fi momentul să ne-nghesuim la vot, să apărăm Europa – casa noastră, a copiilor şi nepoţilor noştri. Să ne protejăm identitatea europeană împotriva celor care vor să ne integreze în EurAsia, laolaltă cu Ungaria, Turcia, Rusia, Republica Moldova...

Duminică, românii au ieşit în stradă pentru a-i susţine pe magistraţi împotriva politicienilor infractori – un gest cu o simbolistică specială, care va fi repetat ori de câte ori va fi nevoie. Aşa încât, duminică seara m-am bucurat de două ori: o dată pentru că spiritul civic la români n-a adormit cu totul, şi a doua oară pentru că Sepsi Sf. Gheorghe a reuşit să intre în grupul select al celor 6 echipe de fotbal din ţară care vor juca în play-off-ul Ligii I. Ce puţin ne trebuie ca să sperăm din nou în lumina zilei de mâine, să uităm de DDT, de microbi, de viruşi, de toţi analfabeţii şi corupţii care ne întunecă cerul de dimineaţa până noaptea târziu...

Foto arhivă