Ieri pe după prânz un pesedist oarecare a citit o moţiune de cenzură cu un titlu interpretabil: „PNL: Privatizarea democraţiei româneşti”. O aiureală în toată regula, mai ales dacă ai în vedere că despre democraţie, demnitate şi standarde europene PSD ar trebui să tacă mulţi ani de-acum înainte. Ştiu ei de ce...

Neinteresant, deci nu despre moţiune va fi vorba. Mă voi menţine şi azi pe „terenul” instabil al relaţiilor interumane din Ditrău. Interumane, nu interetnice, adică între oameni, nu între etnii. E o precizare necesară, pentru că în Secuime nu s-a pus niciodată altă problemă decât cea interetnică, omenia n-a mai fost băgată în seamă, totul s-a redus la etnii şi relaţiile, bune sau rele, dintre majoritari şi minoritari. Nu întâmplător, tot la Ditrău cu zeci de ani în urmă nişte membri ai comunităţii maghiare au dat foc caselor unor rromi violatori şi furăcioşi neintegraţi.

Bariere etnice se ridică, iată, nu doar la Ditrău, începe să se umple Europa de ziduri. Marea Britanie este ultima naţiune care intră în competiţia zidurilor. După Brexit, englezii îi năpăstuiesc nu doar pe românii mai coloraţi, ci şi pe suedezi, italieni şi francezi: daţi-i drumul în ţările voastre, n-avem nevoie de străini! Şi dacă, iată, o fac englezii cei atât de civilizaţi şi educaţi, de ce ne-am mira că se-ntâmplă atacuri antimigranţi în Ungaria sau Ditrăul românesc majoritar secuiesc?!

Preşedintele CNCD, Csaba Asztalos, ne roagă să nu generalizăm, să nu culpabilizăm o comunitate întreagă din cauza câtorva zeci sau sute de xenofobi. Dl. Asztalos are el ce are cu generalizarea, nu-i place. Când scrii un text despre o etnie, e musai să nominalizezi, să singularizezi, altfel eşti bun de plată. Sigur că nu generalizăm, sigur că vorbim doar despre autorii unor fapte reprobabile precum incitarea la rasism de cea mai joasă speţă petrecută la Ditrău. Nu e cazul să se victimizeze întreaga comunitate şi nici măcar întregul partid etnic dominant politic în zonă. Reacţia multor lideri ai UDMR, care au recunoscut implicarea propagandei de la Budapesta în discursul antimigranţi oferit de Media ungară etnicilor maghiari din Ardeal, este una onorabilă şi binevenită. La fel de binevenită fiind şi reacţia Mediei româneşti, în marea ei majoritate tolerantă şi obiectivă – cel puţin asupra acestui subiect atât de spinos.

Problema de fond, însă, rămâne la Ditrău şi nu doar acolo. Spiritele xenofobe, retardate cultural se vor inflama la prima mişcare greşită a străinilor din Sri Lanka. Pentru aceşti oameni convieţuirea împreună cu intoleranţii, atâţia câţi sunt, din comună nu pare a fi o soluţie fericită. Se vor uita mereu în urmă să vadă cine-i înjură, cine-i atacă, cine-i scuipă. Îşi vor păzi spatele şi nu se vor simţi deloc bineveniţi.

Aşa încât, încă o dată îi dau dreptate moldoveanului Ştefan Mandachi, ori preşedintelui CJ Cluj, Alin Tişe, care îi invită pe srilankezi în Moldova, respctiv Cluj Napoca. Şi unul, şi celălalt au pregătite locuri de muncă şi o atmosferă prietenoasă, omenoasă, normală pentru a-i integra în comunităţile respective pe cei doi. E o prostie, d-le Asztalos, să-i amendaţi pe patronii fabricii de pâine din Ditrău pentru că îi „ascund” pe lanţul de producţie pe străinii din Sri Lanka, aici e vorba de siguranţa celor doi oameni într-o comunitate care s-a exprimat clar, fie şi la nivelul câtorva sute de membri, în favoarea plecării srilankezilor unde-or vedea cu ochii.  

 Să nu ne băgăm capul în nisip, precum struţii, crezând că nu ne vede nimeni: intoleranţa nu este doar apanajul Budapestei, ea are rădăcini şi în multe zone neaoş româneşti. Vreau să spun că statul român are foarte multe de făcut pentru cetăţenii lui şi în această privinţă. Educaţie europeană? Toleranţă şi umanism? Empatie şi înţelegere faţă de semenul tău, indiferent de religie, etnie, sex, credinţă? Să fim serioşi, lucrurile astea sunt străine multor români din zone mai puţin umblate, mai puţin favorizate ale ţării noastre. Zone în care civilizaţia, cultura, şcoala pătrund greu, anevoios, chiar riscant pentru cei care încearcă să se implice. Să nu facem pe zmeii, nu prea ştiu cum ar fi reacţionat, de pildă, nişte cete de „români adevăraţi” dintr-o comună din sudul patriei într-o situaţie similară cu cea din Ditrău. Poate n-ar fi fost mult mai toleranţi şi europeni.

Insist asupra problemei Ditrău pentru că noi toţi, nu doar etnicii maghiari, avem multe de învăţat din această penibilă experienţă. Noi toţi, dar mai mult decât oricine are de învăţat statul român.

Sursa foto - Google Maps