OPINII 17 ianuarie 2018

EDITORIAL. Ni se flutură de steaguri, de secui, de premieri, de preşedinţi!

de Dumitru Manolăchescu | 1042 vizualizări

Comunismul şi visul ceauşist n-au dispărut nici după aproape 30 de ani de la revoluţie. Mulţi români trăiesc prin şi pentru Partid. Pentru mulţi Partidul e-n toate, în tot ce mişcă şi râde la soare, în toate pomenile şi promisiunile. Mi-e rău când aud o doamnă cu nume trist, de poezie bacoviană, spunând senin: „Din încleştarea asta a câştigat Partidul”. Cum dracu’ să câştige partidul din nişte lupte interne în care un singur om schimbă într-un an doi premieri puşi în scaun chiar de el?! Să traducem într-o limbă română suportabilă vorbele de lemn ale d-nei Plumb: „Noi nu gândim cu capul nostru, noi gândim cu capul Partidului, muncim pentru Partid, facem tot ce ne cere Partidul. Dacă Partidul ne-o cere, ne jertfim. Dacă Partidul vrea, jertfim şi Ţara”.

Cam asta s-a-ntâmplat cu demisia forţată a premierului Tudose. Nu că-l plâng, că n-am de ce, e din „neamul” PSD, nu merită lacrimi, dar mă întreb cine îi dă dreptul preşedintelui PSD şi găştii lui de politruci semianalfabeţi să-şi bată joc de România şi de români, să pună în pericol ţara?! Călărim nişte cai atât de mari încât ne putem permite să ne jucăm de-a schimbatul guvernelor, de-a vizita premierului japonez, de-a Ţara şi Ţinutul Secuiesc?! Că şi la noi, în HarCov, se-ntâmplă lucruri, bate autonomia teritorială la poarta graniţei cu Ungaria şi nu ştii dacă nu se duce vreun tembel care gândeşte cu capul lui Dragnea să-i deschidă. Că doar Viktor Orban şi Dragnea sunt buni prieteni, amândoi merg spre politici autoritariste, de tip Putin-Erdogan. Şi amândoi au un dispreţ profund faţă de Opoziţie, lupta anticorupţie şi Justiţia care nu-i apără necondiţionat. Un lucru îi deosebeşte, totuşi: unul dintre ei chiar are planuri de viitor pentru ai lui şi chiar investeşte în cele două judeţe din Secuime. Celălalt dă doar cu vorbe, pentru el Harghita şi Covasna sunt demult pierdute, cred că nici nu ştie unde sunt pe hartă. Puneţi voi numele celor doi în căsuţele potrivite.

Ştim propunerea PSDragnea pentru funcţia de premier, e o d-nă profesoară din Videle, jud. Teleorman, o persoană ofensivă de pe moşia politică a lui Dragnea. Se numeşte Viorica Dăncilă. Nu ştim dacă această doamnă va fi şi premierul acceptat de preşedintele Iohannis. Dar ştim un lucru: noul premier, indiferent cum se va numi, va trebui să fie de la PSD. Pentru că acest partid, care a băgat România într-o criză nemeritată, absurdă, va trebui să suporte şi nota de plată. Vorba „premierului din umbră”, Liviu Dragnea: „Vom merge până la capăt!”. Mergeţi, tovarăşi, dar încercaţi să nu fugiţi din România fără să plătiţi! Că nota-i consistentă, aţi consumat într-un an cât alţii în cinci. Sigur, Iohannis le poate da nişte palme pesediştilor, refuzând-o pe Viorica Dăncilă şi numindu-l din nou pe Tudose premier, forţând adică alegerile anticipate. Cui ar folosi, însă, jocul ăsta politic când Opoziţia abia stă pe picioare?! Cui i-ar folosi o suspendare a preşedintelui Iohannis, fie şi pentru doar două luni, vreme în care manechinul Tăriceanu şi-ar folosi şi umbra pentru a-şi acoperi, el şi Dragnea, urmele fărădelegilor?!

De un singur lucru îmi pare, totuşi, rău: UDMR va rămâne în ecuaţia majorităţii parlamentare, nu va părăsi „măcelăria” PSD-ALDE. Kelemen şi-ai lui vor confunda demisia premierului Tudose cu un act de dreptate pe care binevoieşte să-l facă Dragnea autonomiştilor maghiari din Secuime: „L-am dat afară, vedeţi şi voi, pe Tudose pentru porcăria cu fluturarea steagurilor şi oamenilor, ce mai vreţi?”. Iar parlamentarii UDMR se vor aşeza, cuminţi, la coadă la pupat moaştele Partidului Unic. Contra-cost, desigur, pentru că niciun vot udemerist nu-i gratis... Parlamentarii ăştia n-au lucrat niciodată în folosul României şi nici nu o vor face câtă vreme vor fi conduşi, îndrumaţi şi stipendiaţi de la Budapesta.

Nu mai sunt atât de sigur că ne vom trezi vreodată din somnul care i-a creat pe-alde Dragnea, Tudose, Nicolicea, Iordache, Rădulescu şi-atâţia alţii ca ei. Dacă o vom face, totuşi, va trebui să spargem toate oglinzile care ne vor arăta chipul unei naţii debusolate, îmbătrânite, perverse. O naţie care şi-a exportat fiii cei mai buni, rămânând cu ciurucurile politice şi amicii lor. Ce oroare! Ne-am tot lăudat că suntem şmecheri şi alegem mereu răul cel mai mic. Până când, îmbătaţi de-un sfert de secol de democraţie şi libertate, ne-am căptuşit cu „răul cel mare”. Un rău care ne învaţă în fiecare zi cum să ni se fluture de steaguri, de secui, de premieri, de preşedinţi...

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.