Ai impresia că toată România stă în loc privind siderată la măscăricii care fac pe deştepţii naţiunii din postura de politicieni de înalt nivel. De cel mai înalt nivel, de fapt, dacă ne gândim că o majoritate parlamentară incompetentă şi coruptă stabileşte priorităţile politicii româneşti. Viaţa noastră, prezentul şi viitorul copiilor noştri depind de o majoritate din Parlament. De ce spun asta? Pur şi simplu pentru că uite ce citesc: 2 milioane de români între 25 şi 45 de ani aplică pentru joburi în străinătate. Culmea e că sunt şi vreo 200.000 care trec de 45 de ani şi tot nu-şi găsesc un rost în ţară.

Mie ştirea asta mi se pare de un tragism absolut. Ce va mai fi România peste 5-10 ani dacă se păstrează acest ritm de depopulare? O ţară de analfabeţi funcţional – pentru că mai am o informaţie: 17% din tinerii care ar trebui să fie la şcoală renunţă la studii. O ţară de ramoliţi, de stupizi care se dau mari doar pentru că s-au îmbogăţit – de cele mai multe ori ilicit. O ţară de priviri întunecate, de haine cenuşii, de tot ce n-ai nevoie. O Românie care a fost prea puţină vreme liberă.

Dar lucrurile astea nu-i interesează pe „martorii” guvernărilor PSD corupte şi incompetente. Politicienii Puterii aşteaptă recunoştinţa naţiunii pentru lefurile crescute indecent la bugetari şi pentru o sută de lei la pensii. Aşteaptă şi se miră că nu vine. „Le-am dat tot ce şi-au dorit, ce-or mai vrea nerecunoscătorii ăştia?” – îşi şoptesc mai-marii pesedişti. Le-aţi dat pe dracu’, s-a scumpit totul, stai să vină şi creşterile de tarife la curentul electric pe care v-aţi lăudat mincinos că-l ieftiniţi şi mai vedem atunci cu ce rămâne pensionarul „mândru” că-i pupă mâna coanei Veorica!

Mă ia valul şi uit că-i vorba de moţiunea de cenzură. Stau şi cuget: merită efortul şi vânzoleala? Are sens? Îmi răspund, cuminte: are, bătrâne, e timpul să terminăm nu doar cu VV, ci şi cu incompetenţii din partidul care a închis orizontul României pentru câţiva ani buni de-acum încolo. PSD-ul şi-a pierdut total busola, şi-a subordonat Justiţia şi-acum crede că e stăpânul inelelor, face tot ce-i taie capul pe analfabeţii care se cred lideri.

Aşadar, dacă trece Moţiunea e bine. Avem, măcar, de doi bani speranţă. De doi bani însemnând de „banul” PNL şi de „banul” USR-PLUS, singurii „bani” adevăraţi. Că banul Pro România e calp, iar ceilalţi bani nu se bagă... Speranţă înseamnă, conform priorităţilor anunţate deja de cele două partide: comisarul european, abrogarea Ordonanţei 114, oprirea risipei cu bani publici în favoarea clientelei PSD, desfiinţarea Secţiei speciale pentru anchetarea abuzivă a magistraţilor.

Dacă nu trece Moţiunea... Nu, nu vine sfârşitul lumii, întârziem însă nepermis de mult cu „calea dreaptă” pe care ar trebui să meargă România în Europa. Întârziem oprirea dezmăţului populist pesedist, ceea ce ne va costa mult mai mult după viitoarele alegeri parlamentare. Dar există o speranţă şi în răul pe care îl presupune picarea moţiunii: încă un an la guvernare cu PSD va însemna îngroparea efectivă a acestui partid, care va avea suficient timp să-şi demonstreze ineficienţa, incompetenţa şi amatorismul.

Da, e foarte posibil ca moţiunea să pice. PSD cumpără tot şi promite orice. Senatorul Goga, ales în Covasna pe listele PMP şi eşuat la PSD din raţiuni de protecţie în faţa unei condamnări cu suspendare, este apărat de parlamentarii Puterii pentru că votul lui contează la numărătoare. După moţiune îl vor lăsa din braţe, acum e bun. D-na Dăncilă promite bani primarilor PSD-PNL pentru ca aceştia să pună presiune pe parlamentari să nu voteze moţiunea. Se anunţă o rectificare bugetară taman vineri, după ce se va fi votat moţiunea. Potriveală curată, este?!

Nu e foarte sigur, în acelaşi timp, că Opoziţia chiar vrea să guverneze în aceste vremuri tulburi. Nu ştiu, nu văd entuziasm pe feţele liberalilor, iar Barna pare plecat cu trotineta într-o cursă în care nu va ajunge la timp. Am tot mai mult senzaţia că electoratul are mult mai mari şi complexe aşteptări de la PNL-USR decât realizează liderii acestor două partide. Timpul devine preţios nu doar pentru noi, ci şi pentru ei. Asta înseamnă că ar fi cazul să ştie ce vor şi ce pot.