Cât să mai batem apa-n piuă cu Nehammer şi veto-ul Austriei la intrarea României în Schengen? Încep să cred că şi dacă bag fierul de călcat în priză tot despre Schengenul ratat de „echipa” de visători politici care guvernează România aud... 

Aşa încât să ne destindem puţin la final de campionat mondial de fotbal. Atipic şi ăsta, defect, obosit, răcit de la atâta aer condiţionat, cumpărat de Argentina, vândut şi falsat de arbitri etc. Conspiraţiile abundă la orice meci de fotbal, evident că nu puteau lipsi de la un campionat mondial dintr-o ţară fără nicio legătură cu fenomenul fotbal, dar care stă foarte comod pe munţi de bani obţinuţi din petrol.

Eu am doi „mondiali” la Mondialul din Qatar: Messi şi Mbappe. Cei doi îşi merită locul, nu lipseşte decât Neymar ca să fie întreagă linia de atac de la PSG. Dar Neymar joacă în naţionala Braziliei, ridiculizată la 11 m de nişte croaţi muncitori, dar neinteresanţi. Nu ştiu cum gândiţi, dar mie mi se pare aiurea să ai atâtea valori la o echipă care se chinuie şi nu reuşeşte să câştige Liga Campionilor.

Messi, magnificul. Argentina toată îi stă la picioare. Modest, nevorbăreţ, timid în afara terenului de joc. Genial inside. Ce personaj! Lumea va fi mai săracă atunci când Messi se va retrage din fotbal. Şi nu mă refer doar la lumea fotbalului. El e un exemplu şi dincolo de fotbal. A inspirat şi inspiră milioane de părinţi care nu ştiu ce să facă cu energia şi timpul liber ale copiilor lor. „Dă-l la fotbal, că de altceva nu-i bun” nu se asortează cu succesul decât dacă munceşti pe brânci şi, eventual, respiri talent. 

Mbappe?! De unde a apărut băiatul ăsta? Pardon, scuzaţi, ajung iar la „spaţii vitale” şi graniţe securizate: părinţii lui au emigrat din Camerun şi Algeria. Dacă acum un sfert de secol ar fi funcţionat „gardurile” pe care le vor imperialiştii nostalgici de lângă noi, Franţa nu l-ar fi avut pe Mbappe. Nici pe Dembele, nici pe Kante, nici pe Benzema Karim Mostaffa... Nici pe încă vreo 10-15 componenţi ai unei echipe naţionale a Franţei construită pe munca, sudoarea, talentul, sacrificiile urmaşilor unor emigranţi.

Franţa este patria lor, ei sunt cetăţeni francezi cărora Franţa le datorează enorm de mult la această oră, indiferent dacă vor câştiga sau nu Cupa Mondială duminică. Dar nu pot să nu mă gândesc că, dacă vreun gard de sârmă ghimpată, sau vreun poliţist prea zelos, sau vreun preşedinte prea speriat de migraţie le-ar fi împiedicat părinţii să ajungă în Franţa, aceşti sportivi de elită s-ar fi pierdut, n-ar mai fi ajuns „mândria Franţei”, ci, eventual, nişte vedete locale la modeste echipe din Camerun, Mali, Algeria, Congo, Maroc şi alte ţări africane. 

Croaţia şi Maroc. Nu prestaţia echipei Croaţiei m-a dezamăgit, ci răutatea de nimic motivată de după înfrângerea cu Argentina. Cât de orb să fii să nu vezi evidenţa?! Modrici părea total epuizat, cine să-l fi învins pe Messi? Un Livakovici n-a fost suficient. E simplu să dai vina pe arbitri, pe organizatori, pe gazon, pe minge... Poate că vor revedea meciul cu Argentina şi îşi vor da seama că fotbalul nu poate fi păcălit de prea multe ori.

Marocul are o echipă frumoasă, puternică, solidă. Au ajuns acolo unde n-ar fi pariat nimeni la începutul Mondialului. Un campionat oricum câştigător pentru mulţi dintre ei, fie şi dacă lăsăm patriotismul deoparte şi ne uităm la contractele consistente financiar care li se pregătesc jucătorilor care au învins Belgia, Canada, Spania, Portugalia... Vor juca mâine cu Croaţia pentru medaliile de bronz şi vor câştiga, pentru că au mai multă valoare, mai puţine resentimente şi mai multă forţă.

Una peste alta, un Mondial interesant, care ne-a învăţat multe lucruri. Nu ştiu dacă le-or fi văzut şi responsabilii fotbalului românesc, dar deja încep să circule poveşti patriotice: adică de ce n-am putea organiza şi noi, cu Bulgaria şi eventual Moldova, un campionat mondial de fotbal? La întrebarea asta există un singur răspuns: dacă până prin 2060 vom avea măcar 3 stadioane de 5 stele şi încă măcar 1000 km de autostradă, poate că urmaşii urmaşilor lui Răzvan Burleanu vor reuşi să mâzgălească o cerere cu acest subiect către FIFA. Altfel... vom rămâne mereu aceiaşi marginalizaţi, nedreptăţiţi de soartă, de stele, de mai-marii politicii şi-ai fotbalului.