Mi-am imaginat că sunt imun la mizeriile politicienilor. Că m-am blindat cu o nesimţire cel puţin la fel de groasă ca a mizerabililor. M-am înşelat, ieri mi s-a făcut greaţă, din nou, ascultând vorbele unor jeguri pe care îi plătim ca să ne reprezinte în Parlament. Îi plătim, de fapt, ca să ni se facă rău când îi auzim şi-i vedem lăbărţându-se pe ecrane. Jegoşi, orgolioşi, siguri pe nesimţirea lor, pe averile lor, pe pensiile lor uriaşe care nu răsplătesc nicio competenţă. Nişte analfabeţi funcţional care ne dispreţuiesc pe faţă, care nici măcar nu se mai ascund.

Cel mai mare rău pe care l-a făcut PSD şi Asociaţii nu este, însă, vreo moţiune de cenzură, vreo critică în Parlament, vreo vorbă proastă pe la televiziuni – oricât de stupid ar suna „democratismele” astea în gura şi în votul unor hoţomani care şi-au făcut din apartenenţa la Partid o religie profitabilă. Cel mai rău lucru pe care l-au produs Dragnea, Dăncilă, Ponta, Tăriceanu, Ciolacu şi ceilalţi lideri aflaţi la Putere de prea multă vreme este decredibilizarea acţiunilor politice, îngroparea în neîncredere a politicii şi politicienilor. Va fi nevoie de mult timp şi uriaş efort pentru a-i face pe români să creadă cu adevărat în vorbele şi faptele politicienilor, în partide, în democraţia reală.

Altfel, cu sau fără moţiunea de cenzură promisă de un lider care este în stare să distrugă ţara doar pentru a fi ales şef de partid, laţul se strânge inexorabil. Nu pot să mă mai uit la oamenii ăştia fără să risc siguranţa obiectelor din preajmă, aşa încât n-am auzit decât parţial minciunile lui Ciolacu, Ponta et. comp. Le ştiam, oricum, pe de rost, pentru că ele se repetă. L-am ascultat, în schimb, pe deputatul liberal Florin Roman şi, la urmă, pe premierul Orban. Şi am înţeles, pentru a nu ştiu câta oară, un lucru: nu dai cu pietre într-un pom fără roade decât dacă eşti prost. Altfel spus, dacă pesediştii ar fi fost siguri pe ei, dacă liberalii ar fi făcut suficiente prostii ca să piardă alegerile din acest an, minciunile majoritarilor în Parlament s-ar fi redus substanţial. Dar majoritarii din Parlament nu sunt proşti, ei sunt doar ticăloşi.

De fapt, sondajele de opinie arată exact realitatea: alegătorii simt minciuna, au început să se prindă şi la manipulările odioase ale unor televiziuni. Drept pentru care foarte puţini mai cred vorbele şi faptele unora în stare de orice doar pentru a fi ales şefi de partid, deputaţi, senatori, lideri provinciali providenţiali, ori premieri cu termen redus după o moţiune chinuită. De-aia are PSD abia 23%, cu peste 10 procente sub un PNL nesigur pe el, nepregătit, aproape obligat să greşească în competiţia cu Covid 19 şi, peste toate, cu un Parlament şi nişte instituţii ale statului ostile.

Să vă dau un exemplu de limbaj politic dublu. Au suferit liderii pesedişti, au plâns pe umerii poporului de frica interlopilor Duduieni, „apăraţi”, chipurile, de Poliţie în timpul priveghiului tradiţional la şefii de clan. Dar vă daţi seama cum s-ar fi schimbat discursul dacă Poliţia şi mascaţii ar fi intervenit în forţă, cu bastoane şi gaze şi scuturi, ca la 10 august 2018?! Vă daţi seama că aceiaşi Ciolaci şi Ponţi ar fi urlat despre drepturile omului şi libertatea şi democraţia călcate în picioare de statul român?! „Cum, domnule, să intri peste nişte oameni care se rugau la căpătâiul rudei moarte?” – parcă-l aud pe Ciolacu suspinând. Mizerabili!

N-avem decât o soluţie: alegerile. Indiferent când, sper să fie totuşi în acest an, că altfel rămânem într-o dictatură pesedistă. Vom vedea atunci cum şi ce au înţeles românii din mizerabila politică românească, adusă la sapă de lemn de urmaşii analfabeţi ai lui Iliescu şi Năstase.