„Ruleta rusească”, născocită de nobilii ruşi pentru a-şi omorî „elegant” adversarii, este un joc al morţii de salon. Omorârea duşmanului rus de către alt rus cu barosul este un joc al morţii violente, desprins din trecutul crud şi violent al unei societăţi ruse rămase în feudalism. Cu barosul i-a omorât „patriotul” rus Prigojin pe soldaţii ruşi sau ucraineni (păi nu zice propaganda rusă că-s aceeaşi naţie?!) bănuiţi de trădare sau nesupunere.

Acelaşi Prigojin, însă, refuză să-şi ducă mercenarii „până la capăt” în ofensiva asupra Kremlinului pentru că nu vrea să verse „sânge rusesc”. Stai, cugeţi şi, la prima vedere, nu găseşti altă explicaţie a acestei păcăleli decât o „conspiraţie” Putin-Prigojin împotriva „bandiţilor” ucraineni.

Dacă insişti puţin şi încerci să înţelegi mai mult din acest joc al morţii adus de Prigojin şi Putin din epoca Stalin în realitatea războiului fratricid ruso-ucrainean, atunci descoperi lucruri care nu se potrivesc decât cu orgoliul şi cruzimea nemăsurate ale celor două personaje. 

Balerinul Prigojin a dansat de la începutul războiului pe melodia livrată de compozitorul Putin. A refuzat orice altă notă străină, prin urmare s-a certat rău cu ministrul Apărării, Şoigu. Iar asta a dus la o escaladare a revoltei care mocnea în rândul taberei de mercenari Wagner, puşi mereu „la colţ” de ministrul care îi trimitea la moarte echipaţi cu arme fără gloanţe.

Nu cred într-o „alianţă” Putin-Prigojin care să-i păcălească pe ucraineni şi pe occidentali, pentru că s-au aruncat vorbe şi idei prea „grele” în confruntarea Wagner-Kremlin. Vorbe care rămân şi care acuză, practic, în faţa întregii lumi Rusia pentru invazia asupra unui stat independent. „Ruşii se vor trezi cândva şi îşi vor da seama că Crimeea este a Ucrainei, nu a Rusiei” – spunea acum câteva zile Evgheni Prigojin. La fel a grăit personajul şi despre teritoriile ucrainene ocupate samavolnic în februarie 2022 de armata rusească. 

De ce, atunci, tot baletul ăsta pus în scenă de Prigojin? Poate pentru că mercenarii Wagner s-au cam săturat să ducă greul în această invazie şi-au vrut o ieşire onorabilă de pe platourile de filmare? Ieşire care s-a concretizat în final, iată-i „cavaleri fără frică şi reproş”, întorşi de Prigojin şi Lukaşenko din drumul care-i ducea direct la spânzurătoare şi trimişi în Belarus, ori înapoi pe front, sub ordinele lui Şoigu...

Aici nu se prea potriveşte, e drept, dar n-am nicio explicaţie logică, poate şi pentru că întreg războiul ăsta nu are nicio logică. E, de la cap la coadă, o nebunie de pe urma căreia nimeni nu câştigă nimic – cu excepţia industriei mondiale de armament, dar n-o să-mi spuneţi acum că Putin, Zelenski, Biden şi ceilalţi şefi de state implicaţi în război sunt mituiţi de fabricanţii de tancuri, avioane, puşti, drone, gloanţe ca să-şi omoare soldaţii pentru a încerca „pe viu” noi arme şi echipamente de război...

Şi totuşi, senzaţia mea este că undeva există un joc de-a „mita”, un joc pus la cale de Putin şi Lukaşenko în momentul în care, speriaţi pe bune, l-au văzut pe Prigojin la porţile Moscovei. Mita a constat într-o înţelegere care-i albea şi pe unii, şi pe alţii: Prigojin scapă nepedepsit după „rebeliunea” armată, luând calea exilului comod şi chiar util în Belarus, în vreme ce obrazul „ţarului” se spală cu apă de trandafiri, semn al măreţiei unui stăpân capabil să negocieze, să ierte, să facă orice pentru a întreţine mereu viu focul spiritului rus atotputernic. O „mită rusească” atipică, pentru că e cu happy end, ceea ce dă apă la moară conspiraţioniştilor de toate naţiile. S-ar mai putea afla în joc şi multe milioane de dolari oferiţi lui Prigojin ca să renunţe să atace Moscova...

Dar nu cred că istoria acestui război ciudat („drole de guerre” i-ar spune preşedintele Macron) se va opri aici, mai sunt multe de scris şi de spus despre marşul Wagner asupra Moscovei. Devine, de pildă, foarte posibil ca mercenarii Wagner şi „barosul” Prigojin, recent „exilaţi” în Belarus, să atace Ucraina de pe acest teritoriu, mai ales dacă în continuare războiul va merge prost pentru ruşi. Este posibil şi să asistăm la înlocuirea lui Şoigu de la Ministerul Apărării.

Multe sunt posibile dar două lucruri par, acum, mai sigure ca niciodată: 1. Putin nu şi-a dorit rebeliunea Wagner şi va deconta, într-un fel sau altul, marşul justiţiar al „amicului” Prigojin. Asta chiar dacă, în ultima clipă, a reuşit să-i întoarcă din drum pe mercenarii dispuşi oricând să verse, la ordin, orice fel de sânge le înroşeşte cătarea puştilor. 2. Războiul din Ucraina este departe de a se termina., iar desfăşurarea şi consecinţele lui vor schimba Lumea.