OPINII 5 martie 2021

EDITORIAL. Miliţienii? Un soi de poliţişti fără spor de inteligenţă

de Dumitru Manolăchescu | 2452 vizualizări

Miliţieni sunt toţi poliţiştii care ne înjură, ne abuzează, ne ciomăgesc, ne amendează fără motiv, ne dispreţuiesc, ne umilesc, ne cer şpagă, ne insultă inteligenţa, ne calcă în picioare în numele unor uniforme care, de cele mai multe ori, îi dezbracă de caracter.

Miliţienii nu sunt poliţişti. Sunt o rămăşiţă. Un rest. Un apendice de care te poţi oricând lipsi. De care e chiar indicat să te operezi. Dar de care, iată, e foarte greu să scapi.

8 miliţieni au bătut doi tineri în septembrie anul trecut. Ştirea n-a fost nici măcar sesizată. Tinerii nu făcuseră mare lucru, de fapt nu făcuseră nimic împotriva legii. Doar avuseseră tupeul să le atragă atenţia „cerberilor” miliţieni că nu poartă mască într-o perioadă de stare de alertă-urgenţă. Poate că n-or fi făcut-o cu vorbele cu care miliţienii au fost educaţi să dialogheze: „Domnule poliţist, vă rog să mă scuzaţi că îndrăznesc să remarc lipsa măştii de protecţie de pe expresiva dvs. figură”. Dac-ar fi glăsuit, cu capul în pământ, în aceşti termeni academici probabil că n-ar fi păţit nimic, miliţienii neînţelegând despre ce-i vorba în fraza cu pricina.

Problema nu e că i-au luat la secţie şi le-au dat două scatoalce peste cap. Se-ntâmplă... Problema e că pe unul l-au bătut de l-au snopit pe-un câmp, iar pe celălalt l-au dus, bătut şi el bine, într-un cartier rău famat din Capitală. Miliţienii au premeditat puţin acţiunea, au înţeles perfect ce urmări pot avea faptele lor şi-au vrut să se pună la adăpost: nu noi am dat, l-au bătut nenorociţii din cartier...

Printre cei opt bătăuşi se afla şi un miliţian-femelă. Una care n-a reuşit să scoată o vorbă în apărarea celor doi tineri. Una care, probabil, s-a distrat foarte tare văzând curajul colegului care şi-a folosit scula din dotare ca să urineze pe capul „infractorului” aflat la pământ.

La Oneşti, câţiva alţi miliţieni s-au distrat la o ţigară în faţa blocului în care un recidivist ameninţa că omoară doi oameni într-un apartament. După vreo două ore a venit „negociatorul”. N-aţi văzut aşa ceva! Ca lumea, frate, nici americanii n-au profesionişti ca la noi... Atât de buni, atât de empatici, atât de convingători încât sub ochii şi la urechile lor au murit doi oameni nevinovaţi ucişi de-un dus cu pluta care se considera – poate chiar era... – nedreptăţit.

Să vă mai spun şi despre alţi miliţieni? Despre alţi oameni, inclusiv jurnalişti, bătuţi fără motiv prin secţii de poliţie sau pe străzi întunecate? Inutil.

De ce inutil? Pentru simplul motiv că sindicatele miliţieneşti n-au altă treabă decât să iasă în stradă şi să protesteze împotriva tăierilor de sporuri şi îngheţării lefurilor. Cu siguranţă, miliţienii care i-au bătut de i-au rupt pe cei doi tineri anul trecut făceau ore suplimentare, deci aveau măcar un spor. Ca şi cei care au asistat pasivi la crima din Oneşti. Mă întreb dacă băieţii ăştia în uniformă care se distrează bătându-şi semenii „infractori” sau dialogând neprofesionist cu recidivişti pregătiţi să omoare primesc şi un spor „de inteligenţă”. Mă întreb dacă nu cumva acest spor chiar există în instituţiile represiv-bugetare ale generosului stat român. Păi dacă-i dai funcţionarului parlamentar „spor de suprasolicitare neuro-psihică”,  merită şi miliţianul un spor de inteligenţă, nu?  

Poliţia română nu reuşeşte să înţeleagă ce şi unde greşeşte, ce nu merge, de ce nimic nu se leagă în structurile instituţiei – structuri căpuşate politic vreme de 30 de ani, care acum şi-au atins propria culme de incompetenţă, de prostie, de trufie, de lipsă de profesionalism.

Avem o problemă, o mare problemă cu Poliţia română: sub ochii îngăduitori sau nepăsători ai miniştrilor de resort, ai premierilor, înalţilor „ierarhi” politici şi sindicatelor din subordine, Poliţia revine, încet dar sigur, la statutul de Miliţie. Un statut care nu presupune apărarea cetăţenilor, ci sfidarea şi agresarea lor. Un statut care, în cel mai bun caz, ar putea însemna ceva de genul „ţi-au spart hoţii casa? Ok, spune-ne cine sunt şi-o rezolvăm noi...”.

Nu ştiu cum, nu ştiu dacă şi nu ştiu când se va rezolva această problemă. Sper doar că alianţa de la guvernare va reuşi să nu se sperie de sindicate şi să transforme Miliţia în Poliţie. Sunt sigur că se poate, profesioniştii din aceste structuri n-au dispărut, sunt doar uşor buimaci.

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.