Nu cred că mai interesează pe cineva gimnastica „echipei” de guvernare, motiv pentru care, doar ca să mă aflu în treabă, amintesc pe scurt situaţia „rotativei” la zi: PNL şi-a dat seama, în sfârşit, că a devenit sac de box şi încearcă să trimită UDMR în Opoziţie (unde e clar că n-are ce să facă doar cu USR, că de AUR bănuiesc că nu poate fi vorba...), cerând imperativ Ministerul Dezvoltării. Viitorul premier Ciolacu (Ciucă a demisionat ieri) este generos şi oferă UDMR Ministerul Energiei şi Fondurile Europene. Ar trebui să fie suficient pentru prietenii mascaţi ai premierului ungar Viktor Orbán, antieuropean şi revizionist...

Cam atât despre o guvernare rotativă penibilă, dar adevărul e că nici nu mă aşteptam la altceva – bine că s-a terminat aşa prima repriză, că se putea şi mult mai rău! Vom vedea ce va fi, dar înclin să cred că guvernul care cântă pe trei voci va continua în această formulă până la alegeri fără să se împiedice în falsări mult prea stridente.

Aşadar, nu plecarea lui Ciucă de la Palatul Victoria e ştirea zilei, ci încheierea grevei profesorilor cu o mică-mare victorie a cadrelor didactice. Spun „mică” pentru că o mărire de salariu de 1.300 de lei brut, plus o primă de 1.500 de lei în octombrie, nu pare mult, chiar dacă e teribil de mult pentru bugetul României.

Dar spun şi „mare” pentru că adevărata victorie este salariul unui cadru didactic debutant, care de la 1 ianuarie 2024 va fi de 4.600 de lei net. Asta e ceva ce poate atrage şi calitate în învăţământul românesc, pentru că până acum nu s-a vorbit decât despre cantitate şi lipsuri: n-avem profesori pregătiţi, nu vin valorile la catedră din cauza salariului. Acum subiectul acesta va trece în plan secund, pentru că e vorba de o creştere importantă, practic leafa debutantului se dublează.

Victoria greviştilor din învăţământ n-a fost deloc una „simpatică”, opiniile părinţilor şi chiar ale elevilor s-au împărţit între aprobare-susţinere şi revoltă-dezaprobare-acuze faţă de corpul profesoral dezinteresat de elevi şi de performanţa lor într-un învăţământ rămas undeva în zona anilor ’90. Altfel spus, au trecut peste elevi şi profesori o Revoluţie şi 33 de ani fără urmări pe plan calitativ în şcoala românească.

Din acest moment, însă, lucrurile se vor schimba: profesorii, învăţătorii, oamenii din învăţământ nu vor mai putea apela la veşnica scuză: suntem săracii săracilor, lefuri mici - calitate mică etc. Nu va mai ţine, părinţii vor vrea performanţă, calitate, pasiune, inteligenţă din partea profesorilor. Vor vrea să vadă rezultatele concrete ale acestor măriri de salarii cerute cu atâta înverşunare – şi pe bună dreptate, nu poţi performa în profesie când respectul societăţii nu se vede şi în retribuţie.

Va fi interesant de văzut cum vor schimba noile lefuri încremenirea în proiect a şcolii româneşti. Pentru că aşteptările vor fi mari, foarte mari. Când la o grevă a cadrelor didactice, fie ele şi din judeţul Covasna, vezi o pancartă pe care scrie „Cu 2.000 de lei pe lună să trăiţi voii domnilor guvernatorii!” te-apucă râsu’-plânsu’ şi, obligatoriu, te gândeşti că singura speranţă a copilului tău e ca sindicalistul semianalfabet să nu fie şi profesor de română sau, şi mai rău, chiar învăţătorul lui. Fie şi din acest unic motiv, cadrele din Covasna ar fi trebuit să fie mai „rezonabile” cu protestul şi opiniile războinice pentru continuarea grevei şi după ce liderii organizatori anunţaseră încetarea conflictului de muncă.

Aşadar, la muncă dragi tovarăşe şi tovarăşi, doamne şi domni profesori şi învăţători! Cu întinsul mâinii s-a isprăvit, aţi obţinut aproape tot ce aţi cerut. Şi e bine să înţelegeţi un lucru: mulţi părinţi – dezamăgiţi de discursul egoist şi suficient al liderilor de sindicat preocupaţi exclusiv de salariile profesorilor, fără nicio referire la obligaţiile lor faţă de elevi – cred că Guvernul a fost prea darnic şi a cedat unui şantaj... Acum mingea e în terenul dumneavoastră, va trebui să găsiţi resurse, creier şi inimă pentru ca şcoala românească să pună pe primul plan elevul!