E duminică înainte de prânz. Mă plimb printr-un oraş mort. Sau aşezat, cum ar zice unii. Adică tot mort, dar bine fardat. Nu-i nimeni de vină, e soarta oraşului de provincie. O soartă pe care mulţi o invidiază.

Grupuri răzleţe de tineri fără măşti. Câţiva moşi îngrămădiţi sub pălării şi măşti. Câteva mese ocupate la cafeneaua din centru. Scopul meu e o prăjitură la pachet de la Aria şi ceva produse „originare” din piaţa ad-hoc de pe Corso. Piaţa nu funcţionează. Stingheri, într-un capăt, doi nene păzesc două mese cu floricele de Mărţişor. Zambile. 

Nu văd nicăieri ghiocei şi fete care să vândă „vestitorii primăverii” pe stradă. Poate că nu mai cresc, ori poate că nu are cine să-i mai culeagă şi să-i împrăştie pe trotuare aglomerate de poliţişti foarte autoritari cu vânzătorii de flori şi pătrunjel. Nu c-ar fi cazul la noi, că nu e, dar prin alte părţi e la modă „vânarea” marilor evazionişti îmbogăţiţi cu mărţişoare, floricele şi verdeţuri. Iar frica de autorităţi autoritare e molipsitoare...

Plus că-i pandemie. Nu le-ajunge păruiala pe buget, se ceartă politicienii pe alt subiect fierbinte: mărţişorul. Se dă, ori nu se dă? Ai voie, ori n-ai voie? Nu se mai pune problema să-i prinzi profei de franceză mărţişorul în piept, asta nu se mai practică demult şi nu doar pentru că franceza e o limbă care nu se mai învaţă – nici nu-şi dau seama băieţii ce pierd... Treaba e că nu mai poţi să te apropii nici de colega de bancă, exclus de învăţătoare sau profesoare. Poţi, eventual, să pui zambila sau mărţişorul într-o cutie sigilată şi să-l întinzi colegei sau profei de la cel puţin doi metri. Nasol, naşpa.

Să nu-i uităm pe politicieni. Ei se ceartă, că doar asta ştiu. Rafila zice despre Voiculescu că nu se pricepe, n-a prea dat mărţişoare, de-aia e împotriva acestui obicei din străbuni. Dacă Voiculescu n-ar fi ministru al Sănătăţii şi Rafila n-ar fi deputat PSD în Opoziţie, cu siguranţă lucrurile n-ar fi ajuns aici. S-ar fi înţeles ei cumva. Acuma, pe bune, ce rău ar putea face un mărţişor?! Uite ce îmi spune un dom’ doctor: „Dacă obiectul mărţişor poartă urmele palmelor tale asudate de fireşti emoţii juvenile asociate unui Covid asimptomatic, poate fi o problemă cauzatoare de infecţie cu Sars-Cov2, mai ales dacă destinatarul îl atinge şi nu se dezinfectează imediat”. De aici înţeleg că mărţişorul trebuie dat ori cu mănuşi, cum zice ministrul, ori împreună cu sticla de dezinfectant. Sau, mai degrabă, nu trebuie dat deloc.

E o primăvară dură. Una în care Japonia a înfiinţat Ministerul Singurătăţii şi Izolării, pentru tratarea sănătăţii mintale a oamenilor afectaţi de pandemie. Una în care Ungaria prelungeşte lockdown-ul pentru că în ţara vecină se moare pe capete – 4.500 de morţi fuseseră joia sau vinerea trecută, ceea ce a dus numărul deceselor din cauză de Covid 19 la aproape 15.000 la sfârşitul săptămânii trecute. Mult, foarte mult la o ţară cu 10 milioane de locuitori.

La noi se pregăteşte al treilea val. Stăm bine cu vaccinarea, chiar dacă nu ni se pare. Lumea s-a mai relaxat. Unii poate chiar prea mult. Dar mărţişorul, iată, e considerat periculos în pandemie. Iar asta distruge afacerile cu flori şi „vestitori”.

Cum va fi peste o săptămână, de Ziua Femeii?! Probabil chefuri mici, cu participare redusă şi muzica în surdină. Cadourile – pe măsura chefului: mici, reduse, în surdină.

Dar nu asta contează. Important e să nu ne infectăm, să apucăm să ne vaccinăm şi să găsim suficiente resurse de sinceritate şi optimism. Ceea ce vă doresc din toată inima la acest început de primăvară pandemică.