Specialiştii în viaţă lungă şi fericită decretează: toate bolile omului vin de la scăderea imunităţii. Care imunitate se reduce drastic din cauza depresiei, gândurilor negre, lipsei de speranţă.

Şi gata, restul judecăm noi. Bun, mai nou e la modă să dai vina pe imunitate pentru tot ce ţi se-ntâmplă. Stingi 10 beri cu 10 cinzeci de vodcă pe „zi-lumină”, ţi se umflă ficatul şi-ţi sare tensiunea din varice, faci un cancer şi tot imunitatea scăzută de depresie e vinovată. Dar depresia, gîndurile negre, lipsa de speranţă de unde vin, coană Joiţico? Păi sigur că de la inflaţie, de la guvern, de la frica de ziua de mâine, de la televizor, că numai ştiri negre servesc toate posturile. Pandemie, război, foamete, dezinformare. Cum să scapi de toate astea dacă nu tragi ceva pe gură sau pe nas?!

Parţial corect. Existenţa ne este vămuită grav de cele de mai sus, plus nişte guverne incompetente sau mass-media plătite să producă panică pentru că panica se vinde bine. Dar ce să facă şi Media, ce să scrie de bine când nu e bine? Lucrează şi ea cu materialul clientului, mai şi inventează, mai şi face din alb negru, dar are o scuză: poveştile frumoase nu se caută, nu fac audienţă, lumea noastră e pe dos, e aiurea, e topită după violuri, omoruri, accidente, lacrimi...

Aşa că n-ai decât să cauţi motive să fii optimist. Uite, de pildă, cum m-am înviorat eu ieri citind nişte gazete pe diagonală: 

1. Ruşii n-au nicio şansă să câştige războiul din Ucraina nici măcar dacă dau cu nucleara; în următoarele ore le vor fi distruse toate silozurile atomice, flota din Marea Neagră şi armata şubredă din Ucraina. Să-i cred, să nu-i cred pe generalii americani care spun chestiile astea?! Păi să-i cred, şi-atunci pentru mine asta devine o ştire pozitivă, optimistă, dătătoare de speranţă. Nu ştiu dacă va fi chiar aşa, dar mă pot iluziona că generalii americani au experienţă, ştiu ei ce ştiu. 

2. La marea manifestaţie anti Iohannis, anti Guvern, anti reforme organizată de partidul extremist pro-rus AUR în weekend, abia au participat câteva mii de oameni amăgiţi, debusolaţi, periodic otrăviţi de „farmecul” indicibil al liderului bătăuş George Simion. Am fost bucuros să-i văd în acţiune, luându-se la palme şi ocări, pe Simion şi Şoşoacă. Doi circari fără de care viaţa noastră politică ar fi tristă rău. „Nenorocitule, vânduţilor, hai sictir!” – vorbe pe care nu le-am mai auzit de mult prin pieţele Capitalei adormite de promisiunile ministrului Muncii, Budăi.

3. Care ministru Budăi îşi dedică mandatul binelui general. Cum ar fi certificatele de handicapaţi pentru bolnavii de cancer în orice formă. Până acum erau vizaţi doar cei cu forme grave. Acum intră şi ceilalţi. N-ai nevoie decât de un cancer mic ca să fii un fericit posesor de handicap cu patalama. Hârtie preţioasă, aducătoare de câteva sute de lei pentru suferinţele îndurate.

N-aş vrea să credeţi că duc în derizoriu o boală cumplită cum este cancerul. Fac, de fapt, haz de necaz, pentru că, dacă proiectul ministrului Budăi va trece de Parlament, voi fi unul dintre beneficiari. 

Şi-atunci? De ce n-ar fi asta o veste bună, o ştire pozitivă? În principiu este, doar că mi-e greu să înţeleg de unde va lua Guvernul Ciucă-Ciolacu bani pentru a alina suferinţa bolnavilor de cancer. Suferinţă parţial plătită deja de statul român, pentru că acum nici un an de zile preşedintele României a iniţiat un program naţional anti-cancer prin care tratamentul complicat şi costisitor pe care îl presupune această boală este suportat de Guvern. Program care, mărturisesc, chiar funcţionează. Dar poate suporta bugetul şi anti-cancerul, şi salariile bugetare mărite, şi pensiile care vor creşte cu cel puţin 10%?! Eu doar întreb, pentru că m-am decis să fiu optimist şi să cred că DA, guvernul poate suporta absolut orice. 

Iată, aşadar, trei subiecte interesante, care pot oferi o rază de speranţă multor oameni pentru zilele, săptămânile, lunile, chiar anii ce vor urma. E greu să le găseşti, dar când pui ochii pe ele parcă simţi cum îţi creşte imunitatea... 

Care-i legătura textului cu titlul? Simplu: ca să fii fericit nu trebuie să fii neapărat deştept, ajunge doar să fii mai puţin informat, să te depărtezi puţin de realitatea dură care îţi biciuieşte nervii şi scade imunitatea. Moment în care îţi dai seama că România în care trăieşti are mai curând nevoie de tembeli optimişti decât de deştepţi depresivi.