Nu putem trăi în fiecare zi cu lehamitea şi greaţa-n gât, la un moment dat ne săturăm şi ori renunţăm, ori plecăm din ţară, ori punem mâna pe furci şi topoare şi le dăm la cap celor care ne provoacă sila şi greaţa în fiecare zi. „Furci şi topoare” este doar o figură de stil, protestul paşnic nu are la îndemână decât voci, lozinci şi personalităţi care să le exprime. Chiar dacă nu vor produce o revoluţie, protestele paşnice a zeci şi sute de mii de români au rostul lor. O spune Mihai Şora, un om trecut de 100 de ani prezent la proteste în Bucureşti aproape în fiecare seară, o spun şi tinerii care nu mai găsesc niciun motiv să rămână în ţară, dar nu văd rezolvarea problemelor în stradă.

Ar trebui s-o spună mai clar şi mai apăsat şi cei direct afectaţi de prevederile neconstituţionale ale Ordonanţei de Urgenţă împotriva independenţei Justiţiei, născută de Tudorel Toader în baia lui Liviu Dragnea. Aş vrea să-i văd în stradă şi pe magistraţii cărora Gargamel le cere să accepte bocancul ciocoiului de Teleorman pe grumaz. Nu au voie? Ce mai contează, suntem în pragul unui adevărat război civil între două tabere foarte clar delimitate: tabăra societăţii civile şi politice pro Uniunea Europeană vs. gruparea guvernamentală anti Uniunea Europeană. Aş zice că merită deranjul, cu orice risc.

Suntem din nou în anii 50, spunea Mihai Şora şi sunt total de acord cu el. Îmi povestea tata cum fusese în război şi ce a însemnat cizma rusească imediat după război în satele şi oraşele Moldovei. Avem parte, acum, de-un altfel de război, unul ciudat dar la fel de periculos. Fără tancuri şi AKM-uri ruseşti, dar cu propagandă rusească la posturi TV cu mare audienţă din România. Tancul şi AKM-ul sunt televizorul şi tableta. Riscăm, spune acelaşi Mihai Şora, să fim din nou o „provincie rusească” în cel mai paşnic mod cu putinţă. Da, e un risc real, pe care nu credeam să-l mai trăiesc. Uite că se-ntâmplă! Ruşii dezbină societatea românească prin cozile lor de topor din ţară: politicieni şmecheri infiltraţi în Media, preoţi  vânduţi banului suveran, infractori care vor să se răzbune, ticăloşi care nu vor la puşcărie.

Spuneam că Puterea a pornit un adevărat război. Dragnea şi Tăriceanu luptă acum cu toată lumea, nu doar cu poporul român. E un război pe care nu-l vor putea câştiga, dar care, odată pornit, va produce pagube mari în materie de credibilitate a României. Cine apără ţara în războiul pornit de PSD-ALDE?  Preşedintele e mult prea încet, Parlamentul e majoritar corupt, analfabet şi interesat doar de micile afaceri personale gen leafă şi pensie specială, Opoziţia este încă în căutarea identităţii şi unităţii. Poate fi sesizată CCR, dar ştim ce înseamnă CCR... Altceva nu mai avem, toate instituţiile au fost acaparate de actuala Putere. 

  Nădejdea este în protestele de stradă, votul popular şi Uniunea Europeană. Doar reacţia societăţii civile, prezenţa masivă la vot şi măsurile coercitive ale instituţiilor europene pot opri marşul PSD-ALDE spre Est. România este la răscruce de drumuri, ea trebuie ajutată să o apuce pe făgaşul corect, acela pe care au dorit să meargă 70% dintre români după Revoluţia din Decembrie. Cei care ne conduc nu mai reprezintă acum pe nimeni, tot ce mai pot ei spera este să găsească suficient de mulţi naivi pe care să-i convingă să voteze pe 26 mai împotriva UE. Nu vor găsi, românii nu pun botul la propaganda proRusia şi antiUE de la „oficinele” lui Ghiţă şi Voiculescu. Nu suntem un popor de luptători, dar nici un popor de proşti.

Până la vot, însă, mai sunt câteva luni, suficient timp pentru ca România să fie pusă pe butuci definitiv. O reconstrucţie economică, politică, financiară, care să refacă încrederea oamenilor în clasa politică post PSD-ALDE va fi foarte greu de realizat. Dar nu imposibil, va trebui să ne înhămăm la acest jug. Ca nişte boi ce suntem, pentru că noi i-am adus la Putere pe-alde Dragnea, Dăncilă, Toader, Tăriceanu. Dar nu putem sta în stradă tot timpul, veţi spune pe bună dreptate. Aşa este, poate n-ar fi rău ca Opoziţia din Parlament şi din afara lui să preia iniţiativa, să transmită societăţii mesaje clare de susţinere, să facă ei gesturile politice capitale cu care ne sunt demult datori. Să meargă prin toate cătunele patriei, să doarmă în bordeie şi să-i lămurească pe oameni că viitorul României nu înseamnă PSD-ALDE, Rusia autocrată a lui Putin, Ungaria iliberală a lui Orban sau Turcia de sub papucul sultanului Erdogan.