Una dintre „lecţiile de viaţă“ oferite generos-inconştient de coaliţia PSD-ALDE sună opus sloganului cu care Dragnea a câştigat alegerile din 2016; taman pe dos, dar profund şi convingător: îndrăzneşte să nu crezi în ce-ţi promite PSDragnea!

De aici, de la această neîncredere în sistemul ticăloşit lansat de Iliescu şi urmat cu sfinţenie de toţi cei care au condus PSD din 89 încoace, de aici i se va trage „marelui“ partid, de aici va începe distrugerea lui. De la neîncredere, de la minciună, de la hoţie. Vine al nu-ştiu-câtelea Congres al PSD şi liderii se mănâncă, se toarnă, se denunţă între ei.

„Îndrăzneşte să nu crezi în PSD!“ este varianta optimă pentru cei care vor să facă ceva cu viaţa lor şi a copiilor lor, cu România şi tot ce înseamnă ţara asta pentru sufletul nostru acrit de golăniile guvernanţilor. Cei care cred că e bine să nu crezi nu sunt doar politicienii din Opoziţie, ci şi întregi categorii profesionale. Tot mai multe şi tot mai nemulţumite. Medicii, de pildă. Asistentele şi tot ce înseamnă cadru medical inteligent şi onest.

Cum, dom’le, păi nu le-a băgat Olguţa în buzunarele halatelor lefuri duble-triple? Nu i-a făcut oameni, după ce au fost ignoraţi şi dispreţuiţi de toate guvernele României post-revoluţionare? O întrebare şi mai multe răspunsuri: da, li s-au cam dublat lefurile. Li s-au luat, însă, nişte sporuri, iar veniturile nete nu vor însemna ăia 15.000 de lei cu care se laudă Olguţa Vasilescu că-i vor băga în teşcherea la leafă, ci vreo 10.000 de lei pentru un medic specialist. Pentru asistente, desigur, cifrele merg mult în jos, ducându-se spre o creştere de leafă cu 1000-1500 de lei net.

Mult, frate, nu-s de ici-de colo. Aşa este, e cea mai mare creştere de salariu pomenită la medici de 30 de ani încoace. Comparabilă cu cea a parlamentarilor, ceea ce nu-i la îndemâna oricui. Şi totuşi, „îndrăzneşte să nu crezi în PSD“ funcţionează ca lecţie de viaţă şi la medici. De ce, de unde?

Mulţi medici se simt umiliţi nu de dublarea lefurilor, nu prea ar avea motiv, ci de nesiguranţa acestor venituri şi de lipsa de perspectivă care continuă în sistemul medical românesc. Nu ajunge să-mi dai o leafă de 2-3 mii de euro pe lună, fă ceva, Guvernule, şi pentru locul meu de muncă, bagă nişte bani şi în infrastructură, în spitale, în echipamente medicale, în medicamente. Pentru că n-avem de niciunele, muncim în condiţii dezonorante, ne mor pacienţii sub ochi, vin oamenii cu medicamente de-acasă.

Medicii se simt cumpăraţi, pur şi simplu. Muncesc în condiţii inumane cei mai mulţi dintre ei şi nu-i deloc departe momentul în care vor cumpăra din veniturile lor mărite medicamente şi bisturie pentru a-şi face meseria. Cum se vor simţi cu 2000 de euro pe lună leafă, operând în saloane de secol 19?! Şi încă ceva: ce faci cu medicii de familie? Ei nu sunt ai noştri, nu la ei te duci în primă instanţă? Chemi salvarea când te doare-n gât? Medicii de familie au ajuns nişte paria. Nişte săraci, care câştigă acum cam cât netul unui medic specialist. 10.000 de lei pe lună, să zicem, din care îşi plătesc asistenta, eventual o infirmieră-contabil-femeie bună la toate. Cu ce mai rămân?! Este şi ăsta un motiv pentru care nimeni nu se mai înghesuie să-şi deschidă cabinete cu acest profil. Medicii de familie din Covasna îmbătrânesc şi nu se-arată mulţi doritori la orizont să le ia locul. De ce-ar face-o?! Birocraţie uriaşă, sistem IT neperformant, răspundere prea mare pentru venituri jenante. La ţară e nenorocire, cheamă toţi Salvarea pentru afecţiuni minore, medicii de familie lipsesc, lucrează unul pentru 4-5 localităţi.

Despre starea fizică a spitalelor nu mai vorbesc, vedeţi aproape zilnic la TV cum umblă gândacii şi bacteriile pe şi prin pereţii distruşi ai clădirilor vechi şi insalubre care-i adăpostesc pe medici şi pacienţi. Guvernările Dragnea I şi Dragnea II, cărora unii le spun Grindeanu şi Tudose, au băgat şi mai mult în ceaţă şubredul sistem medical românesc. Noul ministru, d-na Pintea, pare să fie construită „din alt aluat“ (de acord cu fostul ministru tehnocrat, dl. Voiculescu), dânsa a îndrăznit să nu mai creadă în prostiile tovarăşului de celulă pesedistă Bodog şi să activeze mecanismul de ajutorare funcţional în Europa pentru imunoglobulină. Restul... Dumnezeu cu mila, mulţi spun că nu se mai poate face mare lucru pentru un sistem medical complet dărâmat cum este al nostru.

Asta ar fi situaţia unui sector vital pentru o naţie bolnavă. În Sănătate e multă disperare şi e mult haos. Se dublează lefurile medicilor, ceea ce nu-i rău. Se promit spitale noi în câteva cincinale... Ce faci, însă, cu cei care au acum nevoie de spitale, medicamente, tratament? Îi omori cu zile pe bătrânii şi copiii bolnavi? Ce vreau să spun este că dublarea salariilor nu ajunge întotdeauna. E nevoie de redarea demnităţii acestei categorii profesionale. Iar asta înseamnă mult mai mult decât o creştere haotică de leafă.