Mă tot întreb şi mă frământ: ce vrea, la urma-urmei, poporul ăsta al nostru? Mă uit pe un sondaj care face valuri şi văd: 61% dintre români cred cu convingere că era mai bine în comunism. Dacă-i pui să aleagă între socialismul multilateral dezvoltat al lui Iliescu şi capitalismul de cumetrie al aceluiaşi Iliescu, distanţa se mai reduce puţin: 54% vor să trăiască în socialism, vreo 40% preferă capitalismul.

Nu ştiu cine şi cum face sondajele astea, IRES pare o firmă neafiliată politic. Întrebarea e: dacă datele astea sunt, într-adevăr, reale şi semnificative la nivel naţional, de ce ne mai zbatem să cerem, să vrem, să avem ce nu merităm? De ce ne mai facem iluzii? Ne-au împins în UE crezând că epoca Ceauşescu s-a terminat... Fals, ea continuă, se cheamă acum Ceauşescu-Iliescu şi fiii. De fiii politici vorbesc, evident.

Şi-atunci, la ce bun să fii minoritar în materie de opţiuni politice dar să te zbaţi şi să speri? Nu dormim, nu avem linişte, ne sufocă disperarea privind spectacolul macabru de pe scena noastră politică... De ce? Poate că poporul, în înţelepciunea lui, vrea socialism, poate că vrea corupţie, dezmăţ pe bani publici, analfabetism de rang înalt, poate că ajutorul social şi pomenile electorale sunt calea acelui electorat majoritar care se mulţumeşte cu o sută-n plus la leafă şi pensie, votând fără ezitare nişte partide care îngenunchează spiritul României libere. Poate că nu ne trebuie democraţie de tip liberal, poate că nu vrem muncă şi competiţie, poate ne trebuie autoritarism sau, de ce nu, poate că ne e dor de-o dictatură micuţă, cu iz părintesc... Şi poate că-l credem pe cel care-ar vrea să ne fie Tătuc atunci când ne promite triplarea pensiilor până în 2021. Nu ne spune cum, doar ne promite, dar de ce să nu-l credem?! L-am crezut pe Ceauşescu aproape trei decenii, de ce să nu-l credem pe Dragnea preţ de măcar încă un mandat pentru el şi Partidul Conducător?!

Asta înseamnă că, de fapt, trăim într-o ţară cu faţa la trecut. O ţară în care 60% din populaţie vede viitorul în trecut. Şi e mândră de asta. E un segment de populaţie, nu un popor, dar aceşti oameni se declară patrioţi şi mândri că sunt români, ceea ce pentru noi „ceilalţi“, electoratul minoritar adică, e greu de suportat. Într-o ţară condusă de hoţi, mincinoşi şi analfabeţi, populaţia majoritară electoral se declară încântată de socialism şi supărată pe capitalism. E drept, au destule motive să nu le placă simulacrul de capitalism de cumetrie gen Iliescu-Dragnea, în care şefuţi săraci se îmbogăţesc peste noapte, dar atunci în ce ţară şi-ar dori aceşti nostalgici să trăiască şi de ce se duc la vot cu PSD dacă nu s-au lămurit ce le trebuie şi ce nu?

Nu reuşesc să înţeleg mare lucru şi asta mă înfurie cel mai tare, atât de tare încât îmi vine să-mi las baltă, vorba poetului, toate interesele şi să mă închid într-o peşteră, definitiv şi irevocabil. În definitiv, cine şi până când #rezistă să lupte cu zădărnicia, cu prostia, cu minciuna, cu nimicnicia?!

Şi nu-i decât un sondaj, realitatea poate fi mult mai dură. Românii care vor să muncească pleacă afară pentru că-n ţară sunt prost plătiţi, dispreţuiţi şi batjocoriţi. În ţară rămân pensionarii, leneşii şi „patrioţii“ care dau legi populiste, ajutoare sociale şi pomeni electorale pentru populaţia captivă. Exagerez, desigur, din fericire printre cei rămaşi sunt destui oameni de valoare, care-şi respectă statutul social, muncesc cinstit la patroni sau la stat şi ţin România pe linia de plutire. Îi vedeţi pe străzi, trişti şi nemulţumiţi, adunaţi seara în pieţe să protesteze împotriva abuzurilor şi nesimţirii guvernanţilor, purtând tricouri cu chipul Codruţei Kovesi ţinând în mâini sabia dreptăţii. Ei sunt cei înjuraţi şi bruscaţi de primari oportunişti, miniştri analfabeţi şi jandarmi ascultători. Trăim într-o societate care a răsturnat scara valorilor, care-i protejează pe leneşi, pe proşti şi pe hoţi şi-i pune la zid pe oamenii care dau României europene un sens. Trăim într-o ţară în care şi visul va fi interzis.

Apropo de dispreţ şi minciună: Diaspora a cerut voie să facă un mare miting în Piaţa Victoriei pe 10 august. Primăria Bucureştilor a hotărât să nu le permită „străinaşilor“ să strige lozinci anti-guvernamentale şi anti-PSD. Ţara are nevoie de linişte, ştim asta de pe vremea lui Iliescu. D-na Firea şi-a găsit un reper infailibil: dacă fanii lui Dragnea-Dăncilă care au manifestat în Piaţa Victoriei au fost, să zicem, 100.000, nici diasporenii n-au voie să fie mai mulţi. N-are nicio logică, dar... e egalitate, frate, nu ne jucăm! Românii din afara graniţelor au anunţat deja că nu renunţă la protest, transformându-l într-o nevinovată plimbare a câteva sute de mii de oameni prin Piaţa de interes turistic din faţa Guvernului. Nimeni nu le poate lua dreptul să se plimbe înjurând şi strigând cât vor ei „Jos Dragnea“ şi „Jos PSD“. La urma-urmei, fără banii trimişi de ei în ţară Guvernul DDV (Dragnea-Dăncilă-Vâlcov) n-ar mai fi atât de sigur pe creşterea economică record, pe autostrăzile, pârtiile de schi şi toate fantasmagoriile cu care ne umple capul „eminenţa cenuşie“ a d-nei Dăncilă, condamnatul Vâlcov. Cu banii trimişi de „nepoftiţi“ familiilor din ţară, nu cu afacerile lui Dragnea creşte, cât de cât, ţara asta. Mergeţi prin satele patriei şi vedeţi că aşa e.

Revenind la tema din titlu, e bine să reţinem un adevăr: socialismul visat de nostalgicii epocii Ceauşescu nu mai poate exista în România. S-a terminat cu el, chiar dacă 80% dintre români vor vota PSDragnea în 2020. Priviţi în jur şi vedeţi trendul, vedeţi cum arată şi cum gândesc generaţiile tinere şi fiţi sigur că România nu va mai fi multă vreme „raiul“ social-democraţiei originale, bezmetice şi inculte marca PSD-ALDE.