Dihonia liberală nu e o noutate. Liberalii au format cele mai multe „aripi” şi „aripioare”, şi-au pierdut cele mai multe „pene” dintre toate zburătoarele politice. S-au scindat, s-au împărţit şi s-au despărţit mereu după Revoluţie. N-a fost niciodată pace sub măslinul liberal. Nici când au fost la Putere, nici în Opoziţie.

E un blestem? Nu cred că m-ar interesa prea mult soarta acestui partid, care a demonstrat suficientă aroganţă şi lipsă de viziune de-a lungul timpului, dacă n-ar fi în joc, practic, soarta milioanelor de români cinstiţi şi corecţi care aşteaptă de la partidele aflate la Putere o guvernare cinstită, corectă şi inteligentă. O guvernare cu care s-au tot lăudat Orban şi-ai lui de-o vreme încoace.

Nu s-a văzut mare lucru până acum, ceea ce nu-i neapărat o catastrofă, e destul timp să se apuce guvernanţii şi de reformarea statului român. Doar că veşnicele şi necontenitele certuri, acuze, plesneli în interiorul „partidului conducător” fac o impresie foarte proastă publicului spectator, iar pe cei mai puţin obişnuiţi cu politichia dâmboviţeană îi sperie de-a dreptul, îndepărtându-i nu doar de liberalism, ci şi de viaţa politică în general. Iar asta ar fi o dramă, pentru că vine după ce un mare partid de stânga şi-a bătut joc vreme de aproape 30 de ani de tot ce înseamnă „corect şi cinstit”, „inteligent şi reformist” în politica românească. Şi-atunci în ce şi în cine să mai crezi? Dacă nici ăştia, atunci cine? – se întreabă electoratul.

E urât ce se-ntâmplă în PNL. Seamănă prea mult cu veşnicul arţag pesedist ca să nu ţi se facă rău. Ludovic Orban se ceartă cu Florin Câţu prin interpuşi. Mai au vreo 3 luni până la alegeri şi ciolanu-i mare, e chiar preşedinţia partidului. Şi ce altceva să facă „ţaţele” politice decât să se certe? Antonel Tănase îl face „lichea” pe Florin Roman, Robert Sighiartău îl compară pe Ludovic Orban cu Ciolacu, Tăriceanu, Dragnea şi Ceauşescu la un loc (iar omul nu-i oricine, e chiar secretarul general al PNL...), Rareş Bogdan îi ameninţă pe „ăilalţi” că le-arată el ce forţă are dacă nu-l lasă pe Câţu în pace...  

Tari de cap băieţii ăştia, iese vorba proastă din gura lor precum ghiuleaua din tun, doar că produce mai multe pagube. Chiar aşa or gândi în străfundul creieraşului lor îmbâcsit, ori n-au, pur şi simplu, proprietatea termenilor? Asta să fie „reforma” promisă de PNL în toate sectoarele vieţii publice?! 

Au aproape doi ani de guvernare şi nu se vede mare lucru la „realizări”. Certuri, dispute, înjurături, ameninţări cât cuprinde. Nu doar în interiorul PNL, ci şi în alianţă, între „tovarăşii” reformişti. USR-PLUS abia aşteaptă să sară la gâtul lui Câţu, lui Orban şi oricărui alt ministru liberal, c-aşa-i politica la noi, dată dracului de deşteaptă şi civilizată! Europeni cu acte-n regulă, cu certificat verde de „salvatori ai patriei”...

Doare mai tare ca altădată pentru că nu mai ai altă speranţă, berbecii ăştia certăreţi şi ameţiţi de Putere erau ultima redută în calea ofensivei unui populism naţionalist greţos de tip PSD-AUR. Dacă au nimerit-o, cumva, cu Covidul 19, va fi mult mai greu să rezolve reformele promise, îi aşteaptă nişte războaie de nu mai rămâne pană liberală pe aripile păsărilor liberale plecate de-acasă. Reforma pensiilor este doar un exemplu, să nu mai vorbim de reorganizarea administrativă, de reformarea instituţiilor publice, de Agricultura pusă la pământ, de Mediul care ne otrăveşte viaţa... Pe lângă toate astea, împărţirea banilor UE din Programul Naţional de Redresare şi Rezilienţă va fi floare la ureche. Greul abia vine.

Mi-e greu să-i înţeleg pe liberalii care nu par să mai vadă Ţara din cauza gardurilor înalte care apără curtea partidului. Ei chiar au senzaţia că până la alegerile din 2024 electoratul va uita şi va ierta. Dar eu unul n-aş paria nici un leu prăfuit pe uitarea şi iertarea românilor. Poate aţi uitat, stimabililor, dar ulciorul nu merge de prea multe ori la apă... Daţi-i înainte cu „lichele” şi „trădători”, continuaţi să vă faceţi de râs comparându-vă şefii cu Dragnea, Tăriceanu şi Ceauşescu şi veţi vedea ce puţină aplecare au românii pentru „uitare şi iertare”.

Şi, până la urmă, am o curiozitate vinovată: voi guvernaţi o ţară, sau vă daţi în bărci?