George Simion, altfel unul din preşedinţii AUR, face tot ce poate ca să ajungă subiect de discuţii-bârfe-dezbateri. Pe marginea şanţului, la ore cu audienţă maximă la TV, ori în cabinete de primari de la ţară se comentează eroismul civico-politic al parlamentarului scoborât cu hârzobul din galeriile stadioanelor direct în impunătoarea Casă a Poporului: „L-ai văzut bă, pe Simion, ce i-a tras-o ministrului ăla hoţ, i-a zis-o de la obraz, mai să-l scuipe-n faţă, bine i-a făcut!”...

Gest golănesc, de haimana care vrea să fie „eroul televiziunilor” – şi, prin televiziuni, „eroul maselor largi populare de la oraşe şi sate”, cum ar fi decretat alt mult-prea-iubit erou şi conducător. Gest care ar fi trebuit să-l scoată din sala de şedinţe a Camerei Deputaţilor îmbrăcat în cămaşă de forţă. Nu-mi fac iluzii, sunt sigur că plângerea penală depusă de ministrul Popescu nu va face dreptate, „eroul” Simion va primi cel mult o amendă pentru nepurtarea măştii de protecţie. În Parlamentul României, o cloacă de năravuri amendabile, poţi să înjuri, să fii hoţ, să fii prost, să fii arivist, să fii stupid, să fii ipocrit fără să-ţi fie ruşine că te vede o ţară. Unii cred că asemenea spectacole îţi cresc cota de încredere...

Dar problema nu este George Simion. Nici Diana Şoşoacă, Claudiu Târziu sau Călin Georgescu – lideri pe faţă sau acoperiţi ai AUR. Problema este masa impresionantă de votanţi ai acestui partid, cotat cu 18-20% în sondajele de opinie. O cifră imensă pentru ce înseamnă, ce reprezintă, ce valori europene exprimă acest grup.

Apar mereu cifre şi date relevante despre votanţii AUR: peste 60% studii medii, eventual post-liceale, 30% sub liceu, doar 8% studii superioare. 32% neangajaţi, tot cam atâta tineri între 18-30 de ani. E incomod şi descurajant să te gândeşti mai mult la lucrurile astea, iar dacă le înţelegi e de-a dreptul trist. Pentru că începi să-ţi pui întrebări şi să cauţi răspunsuri: ce fac partidele cu pretenţii cu votanţii care şi-au pierdut încrederea în sistem, care aşteaptă altceva, eventual să fie băgaţi în seamă, să li se vorbească pe limba lor, să fie apăraţi de tagma jefuitorilor, indiferent dacă lucrează la stat sau la privat?! Cum a ajuns un partid „de galerie” să dicteze agenda politică în parlamentul României?!

Răspunsurile sperie: partidele mari n-au timp să lucreze cu electoratul, cu masele, ele sunt ocupate cu apărarea propriilor interese, cu nepotismele, cu angajările nepoţilor şi clientelei politice plătitoare de donaţii. Partidele mici... Cine le bagă-n seamă dacă nu sar la gâtul puternicilor zilei?! USR a depus, iată, o moţiune de cenzură care s-a transformat într-un circ asumat de AUR. USR se împarte şi se desparte, schimbă lideri, pare condus la întâmplare, haotic.

AUR nu are, cel puţin deocamdată, asemenea probleme. Nimeni nu-i tratează serios, nimeni nu ştie cum au ajuns auriştii unde-au ajuns. Partidul acumulează voturi de la cei frustraţi, nemulţumiţi, înşelaţi în aşteptările lor, eventual nostalgici ai ordinii impuse de legionari sau comunişti. Cu timpul se vor ivi şi aici fisuri, orgolii. Până atunci, însă, pe Parlamentul României ar trebui să scrie „casă de nebuni”. Cam asta gândeşti văzând şi revăzând penibila scenă „hoţul şi prostul” jucată de actorul politic George Simion la tribună.

Apropo de fisuri şi orgolii, Simion declară la TV că-i va da afară din partid pe Târziu şi Georgescu dacă aceştia vor continua să manifeste simpatii legionare şi comuniste. Minciunele pentru naivi, vorbe goale de ochii presei şi televiziunilor la care este invitat, pentru că acţiunile lui politico-civice în dispreţul legilor şi bunului simţ comun fac parte exact din arsenalul legionar, unul care induce teamă şi împrăştie ură.

Distanţa între vorbe şi fapte poate fi măsurată şi la nivelul denumirii partidului: Alianţa pentru Unirea Românilor! Pe cine cu cine unesc Simionii, Şoşocii, Târziii, Georgeştii? Despre ce unitate poate fi vorba când tu faci „liste negre” de ziarişti incomozi, de politicieni „hoţi” şi indezirabili?! Ce veţi face când veţi constata că nu puteţi creşte mai mult de 18-20% şi nimeni nu va dori să vă asocieze la guvernare? Pentru că ziua aceea va veni, cu siguranţă, la viitoarele alegeri. Poate fi AUR o soluţie politică pentru România?!

Părinţii şi bunicii celor de vârsta mea au trăit pe viu „unirea” asta în anii de după al doilea Război Mondial, când comuniştii câştigau alegerile cu bâta, ameninţările şi şantajul. Nu cred că românii zdraveni la cap vor mai dori să simtă extremismul politic de natură legionară înşurubat în politica statului membru UE şi NATO. Nu se potriveşte nicicum. În ce mă priveşte, continui să cred că în România majoritatea celor care votează sunt oameni normali şi zdraveni la cap, ceea ce ar trebui să calmeze puţin spiritul ofensiv-extremist al galeriei politice AUR.