Să vorbeşti despre fericire la început de an, după sărbători şi petreceri urmate de stări gripale mahmurite, pare o impietate. Dar uite că apare un „clasament al fericirii” naţiunilor lumii, în care România se află pe locul 28. Asta nu ne-ar spune mare lucru dacă n-am şti că Românica noastră a urcat 18 locuri faţă de anul trecut, când eram pe locul 46. Locul 46 pare mai real şi adevărat decât 18 când e vorba de fericirea românilor. 28 pare scos din burtă, la vopsea.

Dar să vedem ce iau în calcul specialiştii de la World Happiness Report, care au realizat respectivul clasament. Calitatea vieţii oamenilor din ţările analizate este evaluată în funcţie de produsul intern brut pe cap de locuitor, speranţa de viaţă sănătoasă, generozitate, sprijin social, libertatea de a face alegeri pentru sine şi percepţia asupra corupţiei.

Devine clar ca noaptea că nu avem ce căuta în clasamentul ăsta pe onorabilul loc 28, înaintea unor ţări precum Spania (29), Italia (31), Serbia (43), Croaţia (47) şi la mare distanţă de Bulgaria (85) şi Turcia (112). Culmea este că stăm mai bine decât Letonia, Croaţia, Grecia, Slovacia la Produsul Intern Brut per capita în 2021, aflându-ne la 73% din media UE. Aproape incredibil dacă mergi şi vezi cum trăiesc oamenii din ţările astea pe care le depăşim noi la PIB şi chiar în clasamentul general al fericirii...

Bun, să zicem că PIB-ul e misterios, dar cum stăm noi mai bine decât croaţii, grecii, slovacii, spaniolii, italienii când e vorba de „speranţa de viaţă sănătoasă”, „sprijin social”, „libertatea de a face alegeri pentru sine” şi „percepţia asupra corupţiei”?! 

Ce speranţă de viaţă sănătoasă avem noi într-un sistem sanitar care colcăie de mizerie şi corupţie? Câtă libertate de a face alegeri pentru sine au, oare, românii? Probabil că autorii clasamentului se referă la libertatea de a pleca grămadă din ţară şi de a te considera apoi fericit c-ai plecat...

Sprijinul social se referă cu siguranţă la pomenile pe care le împarte Guvernul celor de la care se aşteaptă o prezenţă binefăcătoare la vot, dar şi la ajutorul împărţit celor care nu pot lupta cu preţurile uriaşe de la energie. Ajutor binevenit altfel, dar mi se pare cam puţin pentru a bifa punctul ca pe o realizare evidentă şi susţinută. Pentru că alt fel de „sprijin” n-am sesizat, dimpotrivă, se pun bariere solide micilor întreprinzători şi familiilor din clasa mijlocie aproape inexistentă. 

Cât despre percepţia asupra corupţiei, ce să mai zic, cred că suntem campioni la reclamat demnitari corupţi şi protestat împotriva corupţiei. 

Cred că acest clasament al fericirii se referă, şi n-am înţeles noi din prima lucrul ăsta, la viaţa politicienilor, demnitarilor, parlamentarilor, înalţilor funcţionari şi prelaţi, eventual a pensionarilor cu 20-30-40-50.000 de lei pensie lunară. Da, viaţa acestor oameni poate fi fericită în lumina speranţei de viaţă, sprijinului social, libertăţii de a alege pentru sine; mă duc la schi în Austria, sau în Franţa? Dar operaţia de mărire a sânilor unde-o fac, în Turcia sau în Elveţia?!... 

Aş fi tentat să afirm, superficial, că aceşti oameni sunt fericiţi. Dar asta ar însemna să-mi închipui că ştiu ce înseamnă fericirea. Adică să mint puţin, pentru că n-am descoperit până acum decât faptul că fericirea înseamnă o stare de bine. O stare de bine responsabilă şi repede trecătoare. Filozofii, sociologii, psihologii nu ştiu nici ei mult mai mult, bâjbâie să agaţe măcar ideea de fericire şi n-o prea găsesc. Nici n-au cum, pentru că acolo unde e multă minte, fericirea e puţină. Poate de-aia sunt atât de fericiţi responsabilii vieţilor noastre... 

Oare câte stări de bine responsabile s-au numărat pe cerul patriei în 2022 ca să avem, acum, motive să cântăm fericirea naţiei pe toate vocile ministeriale posibile?! Pentru că, dacă-i întrebi pe ei, pe politicienii miniştri sau parlamentari ai Puterii, la noi curg râuri de lapte şi miere purtând semnătura guvernanţilor. În opinia lor, evident, armonia instalată de sus şi până jos, prosperitatea şi generozitatea românilor ne vor apropia şi mai mult, dacă nu cumva suntem deja acolo, de ţările nordice fruntaşe, ca întotdeauna, în acest clasament oarecum ciudat şi greu credibil.