Neamul românesc respectă autoritatea militară. A făcut-o întotdeauna, chiar dacă milităria noastră n-a fost niciodată înzestrată la înălţimea aşteptărilor. Când mă uit la ce se-ntâmplă în societate la această oră, parcă îmi doresc o vremelnică dictatură militară. Una care să le scoată partidelor care visează cai verzi pe pereţi democraţia lăbărţată din cap.

Dacă îţi faci timp şi ai nervii necesari ca să-i asculţi, auzi că toţi menestrelii ăştia politici care conduc ţara de parcă ar fi rămas fără boii de la căruţă sunt victime. Adică oarecum inocente. Vlăduţ Voiculescu este, clar, prima victimă a „sistemului”, nu se ştie exact care, dar precis e vorba şi de „serviciile” care l-au opărit, pe vremuri, pe fostul preşedinte Emil Constantinescu. L-au terminat, frate, mafioţii care distrug sistemul de sănătate românesc... Dar l-au terminat în ultima clipă, chiar înainte să-i taie premierul Cîţu microfonul, n-a mai apucat să spună cât era pe foncţie cine, ce şi cum. Atunci ar fi fost mai greu, acum e mult mai simplu, dai din tine tot ce-ţi trece prin cap, bune-rele, şi închisori, şi libertate – vorba poetului.

Cealaltă victimă, la fel de inocentă, este premierul Florin Cîţu. El se agaţă de toate prostiile pe care le-a făcut ministrul VeVe, prin urmare le dă picioare-n gură partenerilor de guvernare – mai puţin UDMR, partid condus „dictatorial şi autoritar” de nişte lideri despre care la ora asta nu pot avea decât vorbe de apreciere. Bravo lor, nu s-au băgat în mocirla puturoasă fecalizată de „marile” partide de peste 15% din alianţă. Dacă-mi daţi voie, asta înseamnă să fii deştept şi să nu faci pe victima decât atunci când ai nevoie şi îţi foloseşte.

Cui folosesc toate astea? Dacă te uiţi bine în jur, chiar nimănui. Adică nici măcar politicienilor aflaţi în Opoziţie, că de cei de la Guvernare nu mai vorbesc, ei sunt la cheremul unui ministru de la un partid de 15%. Un băiat suficient de imatur şi orgolios încât să creadă că USR-PLUS va reuşi să-l păstreze în funcţia de ministru al Sănătăţii aruncându-l peste bord pe premier. Câtă minte politică să ai?! Cineva făcea un joc de cuvinte care merită amintit în acest context: USR-PLUS se poate citi şi SURPLUS. Adică ceva ce dă pe-afară de mare şi deştept şi plin de el ce e...

Nu cred să am atâta răbdare să aştept finalul certurilor penibile din coaliţia liberalo-useristo-plusistă. Pot să vă spun, însă, de pe acum că acest guvern şi aceste două-trei partide îşi bat joc de singura şansă reală pe care a avut-o România să guverneze eficient şi responsabil 4 ani fără amestecul PSD. Indiferent ce vor face, cum se vor înţelege, ce jocuri şi măscări politice vor pune în scenă, alianţa asta e terminată în ochii electoratului. Peste câteva săptămâni-luni, când se vor mai îndrăzni ceva sondaje de opinie, PNL şi USR-PLUS nu vor mai aduna la un loc atâtea voturi câte face PSD dormind liniştit, eventual fumând o Mărăşească proletară la porţile închisorii din care va ieşi curând Liviu Dragnea.   

V-aţi dat cu firma-n cap, băieţi! Poate că n-aţi terminat, încă, guvernarea, poate că vă veţi mai suporta câtva timp împreună la Palatul Victoria, dar v-aţi anulat orice şansă de a ieşi întregi electoral din criza Covid 19. Daţi-mi voie să vă spun luni la ora 16, adică până să aflu dacă v-a venit mintea la cap în şedinţa aia „crucială” a coaliţiei: sunteţi nişte buimaci iresponsabili!

Râde Pesedeul de voi şi cu... picioarele. Zicea Vasile Dâncu, mentorul lor ideologic, filozoful partidului, mai ieri: „Nu vrem să plece actuala coaliţie de la guvernare, partidele de dreapta ar trebui să-şi poată termina misiunea pe care şi-au asumat-o: să pună pe picioare economia şi să ne scape de Covid 19. După aceea va fi destulă vreme şi pentru o guvernare social-democrată modernă”. Dacă mă gândesc bine, aşa a fost întotdeauna: dreapta politică a pus pe picioare economia şi investiţiile atrăgându-şi blestemele populaţiei austerizate, stânga a cheltuit cu generozitate iresponsabilă ce au adunat ceilalţi. Foarte probabil, spre acest scenariu ne îndreptăm şi în cele ce urmează.

N-aş arunca toată vina doar pe Voiculescu şi Cîţu. Şi fără cei doi, nu cred că orgolioşii şi imaturii din USR-PLUS ar fi consimţit să împartă cu liberalii „gloria” unei guvernări nefericite într-o Pandemie. Şi nici liberalii n-ar fi cedat din „bucăţica” lor de pâine electorală. Vor pierde unii, vor fi plini de ei alţii, vor muri de grija naţiei toţi – vom vedea ce va urma, dar vesel nu va fi. Pentru că România va fi abuzată de prea mulţi „deştepţi” şi servită credincios de prea puţini „proşti”.