OPINII 9 aprilie 2020

EDITORIAL. Despre solidaritate şi omenie – la bulgari şi la noi

de Dumitru Manolăchescu | 1577 vizualizări

Dacă l-ai informa pe-un berbec parlamentar român imun la Lege că parlamentarii bulgari au votat în unanimitate pentru renunţarea la salariile şi indemnizaţiile lor până la terminarea stării de urgenţă – banii urmând a fi folosiţi pentru a diminua efectele epidemiei Covid 19 –, ce credeţi că v-ar spune berbecul respectiv? Am două răspunsuri posibile: 1. „La noi nu se poate, din ce să mai trăim, cum să mai întreţinem cabinetele din teritoriu, suntem aleşii poporului, trebuie să avem condiţii să ne desfăşurăm activitatea”. 2. „Asta-i o chestie populistă cu care nu putem fi de acord, nu s-ar strânge mare lucru şi nici nu ştim unde s-ar duce banii, îi fură vreun băiat deştept şi noi rămânem de proşti”.

Da, parlamentarii bulgari îşi dau lefurile oamenilor sărăciţi, spitalelor, cotizează vreme de două luni la criza Covid. Sunt hotărâţi să facă economii oriunde se poate, pentru a ajuta în bătălia anti-coronavirus. Ai noştri tocmai s-au gândit să dubleze nişte salarii ale unor reprezentanţi ai minorităţilor naţionale, să majoreze cu 30% lefurile bibliotecarilor şi muzeografilor şi cu 20% cele ale controlorilor din transport.

Să vă spun cine sunt iniţiatorii proiectului votat de Parlament şi promulgat de preşedintele Iohannis: deputata UDMR Eva Andrea Csep s-a ocupat de dublarea lefurilor angajaţilor de la Institutul Minorităţilor. Doamna a fost şefă de campanie a europarlamentarului Gyorgy Frunda şi manager al postului de radio Erdely FM. Deputatul comunităţii evreieşti, Silviu Vexler, a majorat salariile bibliotecarilor şi muzeografilor cu 30%. Dumnealui nu e doar deputat, este şi consilierul personal al preşedintelui Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, Aurel Vainer. Persoană importantă. Al treilea iniţiator este un deputat PSD, Aurel Mocanu, el i-a făcut mai îndestulaţi cu 20% pe controlorii din transport.

E complicat, riscant chiar, să mai introduci un proiect de lege în Parlamentul României. Să vă spun şi de ce: Raluca Turcan a depus, cu ceva timp în urmă, un proiect de lege privind majorarea salariilor bibliotecarilor cu 15% pentru condiţii vătămătoare de muncă. Proiectul lui Turcan a fost votat de Senat şi a ajuns la Camera Deputaţilor. Dar cum să accepte onorabilii aleşi majoritari un proiect al liberalilor minoritari de la guvernare? Jos cu el! L-au respins şi au adoptat nişte amendamente care n-au mai lăsat practic nimic din proiectul iniţial. Au băgat la înghesuială pe cine şi-au dorit deputaţii Cesp, Vexler şi Mocanu. Păi dacă tot avem bani, să-i dăm! S-a dat un milion de euro şi călugărilor români de la Muntele Athos. Dacă primesc călugării, cum să discriminezi minorităţile, muzeografii şi controlorii din transport?!

Poate vă întrebaţi ce raţiuni stau la baza dublării lefurilor la Institutul pentru studierea problemelor minorităţilor naţionale? Vă spune d-na deputat Csep: „Pentru eliminarea diferenţelor salariale între personalul instituţiilor care desfăşoară activităţi de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi proiectare”. Se pare că d-na de la UDMR a avut un exemplu: lefurile celor de la Institutul „Elie Wiesel”.

Activităţi de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi proiectare la Institutul pentru minorităţi. Mie îmi sună ciudat, dar probabil sunt eu defect. Poate că alţii, când citesc lucrurile astea, îşi dau seama că acolo sunt speranţa şi nădejdea. Îmi doresc din tot sufletul să aflu într-o bună zi cu ce „activităţi ştiinţifice” se ocupă angajaţii acestui institut. Nu că ar fi singurii despre care nu ştim mare lucru, sunt o groază de autorităţi, institute, asociaţii plătite de la bugetul de stat ai căror salariaţi nu produc, practic, nimic vizibil, nimic recognoscibil. S-ar putea ca Institutul cu pricina chiar să facă ceva, cu toate că societatea românească n-a auzit mare lucru de la adresa respectivă. 

Parlamentarii noştri n-au treabă cu Covidul, cu economia, cu finanţele vraişte ale României de după Covid. Ei bagă bani în buzunarele bugetarilor sperând în recunoştinţa acestora la viitoarele alegeri. Nimic nu s-a schimbat, nimic n-au înţeles. Mor oameni, se întorc înfometaţii din străinătăţuri, falimentează industrii întregi... Care-i problema? De ei se ocupă guvernul, noi ne vedem de-ale noastre, de micile afaceri bugetare. Nu e momentul? Niciodată n-a fost, dar uite la ce salarii uriaşe au ajuns aleşii, bugetarii, şefii de instituţii şi autorităţi anonime. Pas cu pas...

Preşedintele Iohannis a promulgat creşterile astea de venituri fără să-i apară niciun rid pe faţă. Lecţia parlamentarilor bulgari n-a ajuns la urechile aleşilor noştri. Dacă aş fi Iohannis, dacă aş fi Orban, dacă aş fi oricare ministru al acestui guvern aş renunţa măcar pentru două luni la salariu, cedându-l spitalelor sau sărăciţilor de Covid. Gestul acesta ar spune mai mult despre solidaritate, omenie şi unitate decât orice discurs anost impersonal. 

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.