„Premieră istorică” în Sfântu Gheorghe! Când auzi și citești, îți ții respirația: ce-o fi, frate? A apărut un tricolor românesc nezdrențuit pe turla Primăriei? S-au desființat turkalourile? A fost asfaltată o stradă în mai puțin de un an? Aș, „premiera” e mai simplă: cetățenii orașului au reușit să aștearnă 3.000 de semnături pe un proiect de hotărâre pe care l-au depus la Consiliul municipal. Acțiunea a durat trei luni de zile și-a fost, iată, un succes. Contează, desigur, și ce vor oamenii: desființarea unor sensuri unice în oraș.

Se înțelege din motivarea proiectului cetățenesc că 3.000 de oameni nu sunt mulțumiți de cum se circulă acum în Sfântu Gheorghe. Or fi mulți, or fi puțini? Se pare că sunt destui ca să poată impune dezbaterea subiectului într-o ședință de Consiliu Local. Nici nu mai are importanță cu ce rezultat, pentru că lucrurile se mișcă oricum foarte greu în administrația locală. La fel de greu ca reparațiile sau modernizarea unor străzi.

Important mi se pare, însă, altceva: cetățenii au renunțat să mai comunice cu autoritatea locală prin intermediul consilierilor, pe care tot ei i-au votat, și au ales calea directă. Foarte bine, aș propune chiar mai mult decât atât: să reducem la jumătate numărul reprezentanților noștri în Consiliul Local. Dacă tot stau degeaba pe banii noștri, măcar să fie mai puțini. Sau, dacă asta nu se poate, atunci Executivul Primăriei să fie obligat să bage în seamă orice proiect înaintat de consilieri, indiferent de apartenența lor politică. Și să dea socoteală pentru felul în care se cheltuie sumele de la buget. Altfel e de râsul lumii, o să ajungem să facem coadă la semnături de la populație pentru a schimba numele unei străzi sau a introduce o tăbliță indicatoare. Plus: vom trăi mereu cu senzația că suntem furați ca-n codru de cei care împart banii după cum îi taie capul și interesul.

N-am învățat cum funcționează democrația asta participativă, noi ne-am obișnuit cu „aleșii” noștri neparticipativi și inutili. Aud că la Cluj, primarul Emil Boc a introdus o noutate cu adevărat istorică (chestie de anvergură, Sfântu Gheorghe nu-i Cluj...): e primul oraș din România în care cetățenii votează cum și pe ce să cheltuiască bugetul. E o treabă, nu?! Moment în care nu pot să nu mai pun o întrebare, la care cu siguranță e greu de răspuns: dacă pe noi, ăștia din Sf. Gheorghe, ne-ar fi întrebat cineva acum câțiva ani ce sensuri unice vrem și pe unde, oare ce-am fi răspuns?! Nu ne-a întrebat nimeni și, ca să fiu sincer până la capăt, cred că nici nu era nevoie. Sensurile unice și tot ce înseamnă fluidizarea circulației ține de Poliție și specialiștii din Primărie. Altfel, dacă-și dă fiecare cu părerea, se naște un Babilon întreg.

Mă rog, e doar părerea mea, adică a unuia care nu-și omoară mașina pe străzile prost cârpite și prost semnalizate din Sfântu Gheorghe. Dar ideea de participare a comunității la luarea unor decizii de către Consiliul Local merită privită cu mai multă atenție. Ca și aceea de a retrage sprijinul unor consilieri care nu-și justifică existența spre binele alegătorilor, ci doar în folos personal. Dar asta-i o treabă complicată, care ar trebui să înceapă de sus de tot, de la Parlament. Și care nu va începe niciodată, pentru că în 27 de ani n-am făcut altceva decât să dormim, născând, astfel, niște căpușe-parlamentari-aleși locali care ne sug acum sângele și nu se mai satură.