Sper să am timp să scriu o poveste frumoasă cu Moşi darnici, buni, veseli şi empatici, deocamdată  mi se face părul măciucă văzând actualitatea noastră politică; nu-i timp de poveşti la gura sobei, la români Decembrie e o lună de luptă în stradă pentru prezentul şi viitorul naţiunii, dar şi de resentimente dictate de aduceri aminte de la un alt Decembrie. De fapt, de la Revoluţie încoace Decembrie n-a mai fost o lună paşnică pentru noi. Aş zice c-ar fi trebuit să ne obişnuim cu durerea şi amintirile astea. Şi totuşi, ne e dor de-un gând frumos şi bun, împachetat în sinceritate şi luminat de suflete vesele. Care bucurie, şi la voi să fie...

N-avem timp să ne bucurăm. Vedem ce se-ntâmplă: primarii României sunt, încă o dată, păcăliţi de guvernul Tudose. Nu vor putea folosi mai mult de 70% din impozitele pe venit din unităţile teritorial-administrative. Tudose însuşi le promisese că vor avea 100% acest impozit la dispoziţie, pentru a compensa cumva reducerea cu 6% a impozitului pe venit – de la 16 la 10%. Ce părere are primarul nostru, dl. Antal Arpad, de măgăria aliaţilor UDMR?! Cu două luni în urmă se arăta bucuros, în imagini televizate cu liderii PSD-ALDE, de revoluţia fiscală a tovarăşilor de guvernare. Lăuda noile măsuri fiscale, probabil de dragul unor trocuri politico-etnice. Ce zice, oare, acum? Vom afla când va fi nevoit să crească unele taxe şi impozite, sau să nască altele noi.

Ies în stradă şi magistraţii, le-a ajuns cuţitul prostiei penale a parlamentarilor la os. Frate, ăştia sunt oameni pe care românii nu-i prea văd decât dacă au treabă, adică procese pe la tribunale. E interesant să constaţi că şi judecătorii, şi procurorii sunt oameni, pentru mine mişcarea de protest tăcut la care i-a obligat ticăloşia legislativă a unui Parlament este una excepţională, îi umanizează, ne arată că au principii şi mai ales au nevoie de libertate de gândire. Practic, s-au săturat să fie apăsaţi pe cap de nişte lipitori lacome dintr-o politică ticăloasă şi nedemnă. Bravo lor, la protestul din Sf. Gheorghe am văzut doar tineri, ceea ce nu-i neapărat rău, cei mai în vârstă îşi protejează pensiile, dar cu siguranţă şi ei îşi doresc să fie independenţi, nu sub tutela unor miniştri analfabeţi. Ce fac aceşti oameni este esenţial, nici o Putere din lume nu-şi poate permite să ignore protestele sutelor de mii de oameni în stradă şi greva magistraţilor în interiorul tribunalelor. Nu cred că puterea penală care conduce România spre dezastru îşi va permite acest lux.

 „De ce ies, domnule, magistraţii în stradă? N-au acest drept legal, mai mult, o fac preventiv, legile Justiţiei nu sunt încă hotărâte, abia s-au votat la Cameră, urmează Senatul, acolo se decide” – cam asta a reuşit să îngaime unul de-l cheamă Bădălău şi e preşedinte executiv al PSD. Că de ministrul Justiţiei n-am ce să vorbesc, el e mai alunecos decât şarpele şi la fel de sincer ca orice târâtoare. Deci, dl. Bădălău ni se prezintă ca o victimă a celor din stradă, din tribunale, de pe stadioane, de la Soros, de la Bruxelles, de oriunde ar mai veni câte-un protest faţă de abuzurile Puterii penale. Băiatul ăsta ori ne crede proşti, ori e ticălos, ori e un mare naiv, ca să nu zic altfel: oare chiar crede că, dacă n-ar ieşi lumea şi magistraţii în stradă, porcăriile care subordonează Justiţia politicului şi fac din România o ţară nefrecventabilă s-ar opri la nişte deputaţi ticăloşi, n-ar mai fi votate la Senat?! Cum să ai încredere în acest „Parlament penal, marş la tribunal”? Uitaţi-vă la cota de încredere pe care o are Legislativul în sondaje şi vă lămuriţi în ce aiureală existenţială trăieşte un ditamai ales, preşedinte executiv al marelui PSD! Dar ce nu zice pesedistul fruntaş ca să-şi salveze imaginea făcută ferfeniţă de liderii penali?!

Cu de-astea se ocupă românii în săptămâna dinaintea Crăciunului. Noroc cu Măruţă, că ne mai arată câte-un cozonac la o emisiune pe Pro TV. Mai aflăm şi noi cum e să trăieşti în „normalitatea” unor studiouri de televiziune. Dar cu un cozonac nu se face Crăciunul, suntem la un pas distanţă de o severă depresie naţională care se poate transforma în orice. E nevoie, doar, de-o scânteie... Oricum, Crăciunul la români nu mai e o poveste de succes, ni se arde bunătate de cozonac. Noroc cu porcii, de orice fel or fi ei, care se îngraşă mereu în ajun...