Pare o blasfemie să crezi într-un prăpădit de virus chinezesc şi să nu te închini unor Sfinţi de-ai noştri, cu moaşte şi raclă cu tot. Dar nu e, pur şi simplu constat că lucrurile se-ntâmplă la fel: crezi sau nu crezi. Dacă te întâlneşti cu un tip şi-i spui că tocmai ai ieşit din spitalul Covid pe motiv de infecţie cu SarsCov2, omul se uită lung în ochii tăi şi-ţi spune candid: nu cred, nu se poate, nu există virusul ăsta, e o japcă, o afacere, o scorneală a guvernului mondial. Spune drept, câţi bani ţi-au dat, cu ce te-au şantajat?

N-ai replică şi nici nu-i bine să ai, că se lasă cu păruială, ca între fanii Stelei şi Rapidului din divizia a 14-a a fotbalului românesc. Omul e sigur pe ce nu ştie, pe ce n-a văzut, pe ce a citit pe Facebook, a auzit la o bere şi-a văzut la Antena 3, RTV şi, mai ales, e sigur pe ce i-a spus lui preotul duhovnic din Ţăndărei: „Nu există Covid, bă, stai liniştit, ce face guvernul e un solipsism moral”. Vă spun eu ce înseamnă, nu mai căutaţi, am găsit eu pe Goagăl: solipsism moral înseamnă să crezi că doar ce gândeşti tu şi conştiinţa ta e valabil, doar mintea ta funcţionează şi decide.

La fel e şi cu credinţa în Hristos, în Dumnezeu Tatăl şi Fiul, în Sfânta Treime, în Sfânta Parascheva şi-n toţi Sfinţii din Cer şi de pe Pământ: o ai sau n-o ai. Crezi sau nu crezi şi doar ce crezi tu e bine şi corect. Nu te poate abate nimeni din drum, nu există, n-am văzut până acum un credincios pe care să-l aduci la realitate cu ajutorul ştiinţei, logicii, dovezilor demonstrabile. N-ai cum, te izbeşti de ziduri înalte. Prea Înalte, ca să zic aşa.

Sigur, poate fi o contradicţie în termeni şi în logica elementară: „Nu cred în Covid pentru că nu-l văd, nu mi se-arată”, spun mulţi dintre cei care cred, totuşi, necondiţionat în Dumnezeu şi în Sfinţi chiar dacă nu i-au văzut şi nu li s-au arătat decât în picturi pe pereţii bisericilor sau în icoane. De cealaltă parte a „necunoscutului” şi „nevăzutului” e mai nasol, când coronascepticul bigot apucă să „vadă”, să „atingă” virusul, nu mai scapă de el deloc sau decât cu multă suferinţă. Pe care, desigur, Dumnezeu i-a dat-o pentru toate păcatele sale, ale familiei sale, ale părinţilor, moşilor şi strămoşilor. „Bucuroşi le-om duce toate, aşa ne-a fost scris, n-am dat de pomană când şi cât trebuia, ne pedepseşte Cel de Sus”.

Ce-a fost a fost, ce va să vie e şi mai şi. Mă întreb cum o fi de-acum înainte, după ce nişte guvernanţi liberali aroganţi  au interzis pelerinajul românilor la Sfânta Parascheva. „Discriminare, dezmăţ autarhic şi solipsism moral”, aţi înţeles desigur cum traduce BOR criza sanitară mondială pe limba românului bisericos. Urmarea o citeşti în privirea Patriarhului: Biserica Ortodoxă se va lepăda de guvernul liberal şi de necredincioşii care-l sprijină. Păi cum altfel?! 

Da, Dumnezeu şi Credinţa te ating mai subtil, mai soft, te mângâie cu aripi îngereşti înainte de a ţi se arăta, de a ţi se urca la cap ca la orice mansardă confort redus disponibilă. Aici n-ai nevoie de dovezi, de mărturii, de teste, ajunge cuvântul preotului care te învaţă cum e guvernul ăsta nenorocit ocupat de „autarhie şi solipsism moral”. Adică cum taie şi spânzură Orban şi liberalii lui speriaţi nemotivat de Covid 19 fără să se consilieze cu curajoşii credincioşi coronasceptici reprezentaţi  de Biserica Ortodoxă. Aroganţă în toată regula, e mai pe înţelesul nostru.

Ce să le spui, cum să-i convingi că Biserica nu poate face ordine cu zecile de mii de pelerini pupători înghesuiţi la moaştele Sfintei Parascheva într-un Iaşi inundat de Covid 19?! Nu poţi, pierzi din start. Pierde oricine încearcă să-i spună credinciosului că rugăciunea şi racla Sfintei nu te pot salva de viruşi, tot la mâna medicului, tot la spital ajungi. Doar că s-ar putea să nu mai ai loc pe-acolo şi să mori în stradă, cu ochii ţintiţi către Pronia Cerească, de unde nu vine însă decât un îndemn tardiv: încearcă la spitalul de după colţ, sunt acolo nişte medici nedormiţi, super-obosiţi, o să-i rog eu să-şi facă timp şi pentru tine.