Comisii peste comisii, responsabili peste responsabili, şedinţe şi apariţii TV de ţi se-ndoaie, nu mai dormi, te panichezi pentru că toţi îţi spun, panicaţi, „să nu ne panicăm” şi te baricadezi în casă cu ochii sau cu gândul la icoanele pe care le ai sau nu le ai. Bun, au rostul lor şi şedinţele, şi comisiile, şi apariţiile în Media, dar ce faci acolo, la firul ierbii, pe teren, în satele din Gorj, în Bucureşti, sau Constanţa, sau Baia Mare, sau. Doamne feri, Sf. Gheorghe? Ce fac, cum acţionează cei care ar trebui să aibă grijă de sănătatea şi coronavirusul nostru?

Asta e o întrebare grea şi oarecum retorică. Pentru că nu ne va răspunde nimeni. Dacă-i întrebi pe responsabilii sănătăţii noastre, mă gândesc inclusiv la cei din Covasna, totul e-n regulă. Dar diavolul stă în detalii. Diavolul se ascunde în nişte obiceiuri proaste, moştenite, de care nu putem scăpa. Cum să-ţi schimbi mănuşile după fiecare intervenţie asupra unui bolnav, cum să le arunci de parcă n-ar fi bune? Noi, maniacii second-handurilor, nu suportăm risipa nici atunci când este absolută nevoie să fim risipitori. Despre dezinfectanţi adevăraţi, eficienţi, ce să mai zic? Avem experienţa Hexi Pharma şi nu cred că s-au schimbat foarte multe de-atunci... Cât despre direcţiile de sănătate publică, ele par a fi construite doar pentru a exista, pentru a oferi nişte servicii unora şi altora, eventual pentru a fi prezente la apelul oficial de la video-conferinţele prefecţilor, la bilanţuri şi depuneri de coroane. Altfel, n-am deloc senzaţia că angajaţii de la instituţiile astea ştiu exact ce au de făcut în caz de criză, coronavirus sau ce-o mai da Dumnezeu pentru pedepsirea păcătoşilor.

Mai înţelegem că: se fură medicamentele din spitale, d-na fost ministru Sorina Pintea (trăiesc o dezamăgire de ordin personal, pentru că aveam impresia că e făcută din alt aluat, nedospit în laboratoarele PSD) e prinsă în flagrant delict cu nişte bani murdari prin birou pe câteva contracte suspecte, combinezoanele de protecţie pentru ambulanţierii care intervin la urgenţele de coronavirus sunt din hârtie stratificată... De unde să luăm, frate, optimismul? Din ce rezerve genetice să transformăm „Mioriţa” în cântec de luptă scoţian?!

Aşa încât n-ai cum să nu te-ntrebi: ştiu oamenii ăştia din Sănătate despre ce-i vorba, ştiu ce trebuie să facă, au învăţat şi aplică reguli stricte de acţiune în caz de epidemie? Au cu ce, ştiu cum să facă, ce să facă şi când să facă? Greu de răspuns, dacă-i întrebi pe ei e simplu, totul e în regulă, dacă te uiţi puţin mai atent, mai în profunzime, ţi se face rău...

Nici despre reguli stricte de izolare nu putem vorbi la români. Reporterii unor ziare şi televiziuni pervers panicarde stau de vorbă cu „izolaţii” peste gard, fără nicio reţinere, să vadă publicul ce curaj au şi cât de mult riscă ei pentru ca noi să stăm cu ochii lipiţi de ecranele TV confiscate de audienţă cu orice preţ. Aceiaşi „cavaleri ai Apocalipsei” televizate se duc prin marile magazine şi-i obligă pe gestionari să scoată mărfurile de pe rafturi doar ca să poată filma spaţiile goale, criza, nenorocirea, sfârşitul lumii în direct. Altul, mare reporter şi el, n-are nicio jenă să se ducă de la aeroportul pe care venea din Italia direct într-un studio TV, să explice el ce şi cum e cu coronavirusul în peninsulă. Acum e izolat la domiciliu, transmite şi de-acolo, n-are nici-un haz, dar nu se lasă.

Mult mai breji nu-s nici „beneficiarii” actului de propagandă isterică exercitat de Media, „privitorii”, cum le-ar zice Florin Piersic. Cum să stai, domnule, închis în casă dacă eşti în carantină? Nu poţi, ieşi măcar să duci gunoiul, să iei o pâine, nu contează că ţi-o pot aduce alţii la uşă. Unii declară fals locul de unde vin în România, tocmai ca să nu fie izolaţi sau carantinaţi. Nişte iresponsabili. Se mai activează şi Internetul, tot felul de madame bune gospodine dau sfaturi extrem de „utile” proştilor, zice una „vă puteţi face singuri măşti de protecţie din prosoape de bucătărie”, adică „nu daţi banii pe prostii, faceţi măşti în bucătării!”. Păi cum să nu crezi o activă luptătoare pentru bunăstarea gospodinelor?

În mod normal, eu, locatar la bloc, ar trebui să sun la 112 dacă văd pe scară pe cineva tuşind şi suflându-şi nasul, cine ştie dacă nu cumva tocmai a venit din Italia, sau din China? Tot eu, om ascultător de legi şi regulamente în vreme de criză, trebuie să nu ating barele scărilor şi nici să dau mâna cu vecinul, necum să-l pup de ziua lui de naştere, pentru că nu se ştie niciodată ce viruşi ascund lucrurile şi oamenii...

Stai să vezi, la noi şi probele biologice sunt pe pile politice, e asaltat Bucureştiul cu probe de la oameni care n-au nicio treabă cu posibilii infectaţi cu coronavirus, dar au ei nişte relaţii „sus”, pe la mărimile sanitaro-politice din Gorj sau de aiurea şi de ce să nu fie ei siguri că-s bine-sănătoşi? Ce mai contează că la laboratoarele de profil muncesc nişte oameni zi şi noapte, în condiţii foarte grele, pentru nişte piloşi bolnavi închipuiţi?

S-au băgat, într-un final, în ecuaţie şi BOR, şi Biserica Catolică. Puteţi asculta Sfânta liturghie de-acasă, la radio-TV-urile arondate Sfintei Biserici, oricum au cele mai bune semnale, dar dacă vrei musai să fii aghezmuit la biserică atunci ia cu tine o linguriţă, o pereche de buze false, pune nişte mănuşi... Dar mai bine nu atinge nici-un obiect, nicio cruce, oricât de sfinţită ar fi ea, exclus să pupi icoane sau moaşte. E semn că s-a panicat şi Biserica, s-ar putea să simtă că n-o mai apără Puterea Divină.

Trăim un coronavirus profund românesc, aproape mioritic, atins de anarhie, balcanism, ipohondrie, credinţă oarbă în Dumnezeu, în pile şi relaţii. Noi să fim sănătoşi, că ţara nu-i de vină.