OPINII 5 iunie 2019

EDITORIAL. „Concordie” e doar în fotbal, nu şi în politică

de Dumitru Manolăchescu | 374 vizualizări

Nu scăpăm de probleme, nici nu se putea, la noi nu există concordie decât în fotbal, de pildă „Concordia” Chiajna. Echipă retrogradată în liga secundă, dar probabil nu doar din cauza numelui... În politica românească e o luptă permanentă, de dimineaţă până dimineaţă, fiecare cu fiecare.

„Am câştigat alegerile” – au spus două partide: PNL şi USR-PLUS. Liberalii au avut 2.500.000 de voturi (ştiu cifra exactă, dar n-are importanţă), USR-PLUS cu vreo 400.000 mai puţin, dar şi cu 13.000 de voturi mai puţin decât PSD. Partid care se declară, dar nu se comportă ca un mare perdant. În această situaţie se întâmplă un lucru greu de înţeles logic: PNL primeşte 10 posturi de europarlamentari, PSD ia 9, iar USR-PLUS 8. Cu alte cuvinte: între 400.000 de voturi şi 13.000 de voturi stă doar un europarlamentar... Cum vine asta?!

Mă rog, n-are prea mare importanţă la câţi oameni n-au putut să voteze în Diaspora. Cred că PSD ar trebui să-i ridice statuie „liberalului” Meleşcanu pentru cum a reuşit să-i oprească pe alegători să-i voteze pe userişti, păstrând astfel locul doi şi 9 europarlamentari pentru partidul puşcăriaşului Dragnea.

Bun, ce fac liberalii şi Barna-Cioloş cu victoria asta? Părerile sunt împărţite: * rapid la guvernare, zic unii * să-i lăsăm pe pesedişti să-şi rupă gâtul, zic alţii * îi lăsăm doar pe liberali să guverneze, noi îi sprijinim în Parlament (un soi de politică a c..ului, ăla care participă dar nu se bagă...). În sfârşit, părerea celor mai mulţi este că trebuie făcut ceva pentru ţara asta, pe care politicile aberante ale liderilor PSD o îngroapă cu fiecare zi ce trece.

Cum să le-mpaci pe-astea? Ne e proaspăt în minte anul de guvernare al lui Dacian Cioloş în fruntea unei echipe de tehnocraţi, cu un Parlament majoritar PSD. N-au putut face altceva decât să se compromită pe persoană fizică, uitaţi-vă cum i se reproşează şi-acum lui Cioloş „catastrofica” guvernare de un an de zile, în care bietul om n-a făcut decât să ţină România pe linia de plutire.

Vrem din nou asta? N-aş crede. De ce nu aşteptăm, atunci, măcar alegerile locale din primăvara viitoare, ca să ne facem o idee mai clară asupra potenţialului de vot al societăţii româneşti? Sigur, trendul este acum împotriva PSD-ALDE, s-au compromis prea mult, iremediabil aş zice. Dar cum să aduni o majoritate parlamentară funcţională când nu se înţelege om cu om din Opoziţie?!

Să-i luăm pe rând: 1. Liberalii s-au trezit, parcă, dintr-un somn de câţiva ani de zile, sunt încă ameţiţi de aburul amintirilor de pe vremea când împărţeau patul conjugal cu Dragnea şi Ponta în USL. Ludovic Orban... Ludovic Orban. Şi-atât. Se ceartă cu pesedeii, că dă bine, dar n-are milă nici de userişti. Iar aici nu mai dă deloc bine! Dă cu minus. Ceilalţi, precum Rareş Bogdan, ar putea face ceva, dar prea stau agăţaţi de poala preşedintelui Iohannis, şeful suprem liberal – o adevărată rachetă în materie de viteză de luare a deciziilor majore... 2. USR-PLUS. Ăştia promit să fie ceva consistent, dar încă sunt la pubertate, au coşuri pe faţă. Bătăioşi şi ei, dar şmecheri totodată: nu intrăm la guvernare, stăm pe margine şi ajutăm Opoziţia în Parlament. Zău, Dan-Dacienilor?! Să-şi rupă liberalii gâtul că nu pot face faţă promisiunilor aiuristice ale PSD şi să veniţi voi, curaţi şi uscaţi, ca nişte salvatori ai Patriei? Nu merge, nu v-aţi găsit fraierii. 3. Ceilalţi din Opoziţie: Pro România, PMP şi UDMR – ei n-au decât de câştigat, fără ei nu pot nici unii, nici ceilalţi. Partide-balama, care-i vor înlocui pe tăriceni. N-am încredere în niciunul dintre ele, mai ales în situaţia în care se află acum PMP-ul „informatorului” Băsescu. Pe Victor Ponta îl ştim demult, visul lui e să transfere de la PSD la Pro România tot ce se poate pe linia social-democrată. Inclusiv, sau mai ales, pe baronii locali. Teoretic sună bine, practic intrăm într-o altă fundătură.

UDMR prestează din nou un joc murdar. Are interese mari la PSD, dar se face că merge cu Opoziţia. Îi pupă şi pe unii, şi pe alţii. Clasica metodă a partidelor de pe centura politicii româneşti. Atenţie mare, cele mai greu digerabile voturi şi înţelegeri au fost cele negociate cu UDMR! Dacă-i exceptăm pe Dan Barna şi Traian Băsescu, eu nu văd la ora asta un politician din Opoziţie care să facă faţă persuasiunilor liderilor UDMR.

Deci, care-i treaba? Ce-am aflat? Mai nimic decât ce intuiam: alegerile europarlamentare nu rezolvă decât o mică parte a problemelor. Nu vă lăsaţi păcăliţi de cântecul de sirenă care îndeamnă la luptă pe toate fronturile, moţiuni de cenzură, „PSD e istorie” etc. Ca să poţi face ceva pentru România ai nevoie de un guvern sprijinit de o majoritate parlamentară alta decât cea PSD-ALDE. Aşa încât, dacă nu se-ntâmplă vreo minune, ne vom mai scălda o vreme în apele tulburi care au venit peste noi la votul din 2016. Nu va muri ţara până atunci.

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.