EDITORIAL. Ce vrea, ce poate, ce face Dacian Cioloş?
Este o întrebare pe care şi-o pun tot mai mulţi români care caută altceva decât eternele partide de baroni locali, altceva decât PSD şi anti PSD. Sigur, nuanţa antipesedistă intră în calculul oricărei formaţiuni politice de centru-dreapta, câtă vreme până şi partidul PRO Ponta se laudă cu poziţionarea anti PSD. E la modă, şi e bine că-i aşa, să fii anti PSD în acest an electoral. Sper ca până la alegerile parlamentare de la anul moda asta să devină obişnuinţă pentru marea majoritate a electoratului – iar speranţa asta n-are nimic personal cu PSD, dar are foarte multe legături cu prezentul şi viitorul european al României, de neînchipuit sub jugul unor analfabeţi, corupţi, urmăriţi şi condamnaţi penal antieuropeni declaraţi.
Ce face, de fapt, Cioloş? Dezbină opoziţia noastră măreaţă, cum se plâng liberalii? Deloc, deschide doar o portiţă spre normalitate, spre conştiinţa civică a românilor care vor ceva nou. Fostul premier şi liderii PLUS, printre care eu unul l-am remarcat pe fostul ministru al Sănătăţii, Vlad Voiculescu, au adus deja ceva nou în politica românească – chiar dacă pare ciudat să aşezi cuvintele „fost” şi „nou” unul lângă altul fără să se certe. Chiar construcţia acestui partid este ceva nou pentru români, a pornit de la zero, mă întrebam şi eu, precum toţi cei interesaţi, ce Doamne iartă-mă face Cioloş, de ce întârzie cu România Împreună, de ce nu-l înscrie odată la Tribunal?! Uite că Dacian Cioloş şi echipa lui mergeau între timp prin ţară, luau pulsul realităţii, învăţau ceva din contactul cu „talpa ţării”. Lucru pe care l-a făcut şi USR, de-aia văd eu probabil partidele astea adunându-se într-un final... Sunt singurele partide politice româneşti care au dorit să vadă cu ochii preşedinţilor lor cum se trăieşte şi cum se gândeşte, de pildă, în judeţul Covasna – nu iau în calcul UDMR, pentru că aici e chiar „fieful” Uniunii.
Bun, ne-am pus speranţe în Cioloş şi PLUS şi-acum ei ne trădează, Cioloş vrea la Europarlamentare, vrea la Bruxelles. Aici sunt cel puţin două lucruri de spus: * nu sunt mulţi liderii de partide care să candideze la Europarlamentare, să reuşească şi-apoi să renunţe pentru a reveni în mocirloasa politică internă. Să fie Cioloş unul dintre ei? Se prea poate, PLUS are câţiva candidaţi valoroşi, care fac faţă cu brio la Bruxelles, s-ar putea lipsi de Cioloş * ar fi momentul să devenim, în sfârşit, europeni nu doar în acte, ci şi cu conştiinţă: politica internă de la Bucureşti trebuie gândită ca la Bruxelles, deci acolo e nevoie de parlamentari extrem de serioşi, de capabili, de inteligenţi pentru a oferi ţării noastre mijloace financiare de dezvoltare pe măsura nevoilor sale. Altfel spus, Bucureştiul trece prin UE, iar UE depinde şi de Bucureşti. Putem salva România de la Bruxelles! – lucru dovedit, dealtfel, de-o vreme încoace. E o legătură pe care doar euroscepticii de la PSD-ALDE nu reuşesc sau nu vor s-o vadă. Europenii lui Cioloş şi cei de la USR pot influenţa decisiv, de la Bruxelles, politica Bucureştiului, în care sper să fie cât mai puţini antieuropeni controlaţi de Dragnea şi Tăriceanu.
Ar mai rămâne pentru Cioloş un „amănunt” de rezolvat: cum vor fi înţelese aceste calcule, plus altele pe care eu nu le bănuiesc, de către electoratul din satele patriei, care aşteaptă „dăruire totală” şi „supunere necondiţionată” de la partidele politice? PLUS şi USR vor trebui să rezolve, astfel, o ecuaţie încă necunoscută unei majorităţi electorale interesate doar de mici creşteri de venituri şi mari promisiuni îndeobşte neonorate. Sunt atât de multe de explicat acestui electorat mereu minţit, mereu manipulat, şi atât de puţine voci care să facă efortul de a coborî în arenă şi a spune adevăruri „în faţa porţii”, ori pe banca din faţa casei alegătorului. Cred că acest mod de a face politică va fi mai eficient decât eternele şi anostele dezbateri televizate cu adversari politici şi moderatori tâmpiţi sau rău intenţionaţi.
Şi mai e ceva: Dacian Cioloş e dator sieşi, dacă nu cumva şi românilor, să explice pe larg, în amănunt, cum a fost, ce-a fost, cine-a fost şi ce-a făcut în anul acela de guvernare tehnocrată. Nu de alta, dar au început şi vor continua să apară acuzele PSD: nu noi, guvernarea tehnocrată a stricat... E timpul să lămurească acea guvernare tot ce i se poate imputa, pentru ca românii să fie edificaţi şi să voteze în cunoştinţă de cauză.