OPINII 19 iunie 2018

EDITORIAL. Ce mai poate salva USR?

de Dumitru Manolăchescu | 760 vizualizări

Este o întrebare la care cei mai mulţi ar ridica din umeri, considerând-o superfluă, pentru că din ce în ce mai puţini mai văd salvarea naţiunii în acţiunile unui partid. Reacţia asta este o firească urmare a mocirlei politice deprimante în care ne-au băgat urmaşii lui Iliescu, ai lui Coposu şi-ai lui Raţiu în aceşti 28 de ani de libertate cenzurată. Chiar aşa stând lucrurile, suntem obligaţi să trăim conduşi de partide, de oamenii lor. Dincolo de partidele politice nu găseşti decât anarhie sau dictatură. Suferim, înjurăm, ne bucurăm, ne umplem de scârbă, dispreţ sau plăcere privindu-i, ascultându-i sau vorbindu-le oamenilor politici. Aşa-i făcută lumea noastră, de-aia a spus cine-a spus că democraţia e cea mai rea dintre soluţii, dar e singura acceptabilă. Corect.

Şi-atunci, să revenim la întrebare: ne poate salva şi ce mai poate salva  Uniunea Salvaţi România? Liderul acestei formaţiuni politice – cu care eu personal am votat la ultimele alegeri parlamentare – este un tip cu personalitate, agreabil şi convingător. N-am reuşit să ajung la întâlnirea lui Dan Barna şi a deputatului braşovean Tudor Benga cu electoratul covăsnean. Dar cineva apropiat, mult mai tânăr ca mine, mi-a spus că atmosfera a fost destinsă şi amicală. Ca între oameni deştepţi, care au multe de împărtăşit. Oamenii au fost impresionaţi de covăsneni. Cum să nu fii?! Dar asta-i altă discuţie. Dacă aş fi fost prezent la şuetă, aş fi pus două întrebări: *Ce relaţii are USR cu PNL, cum vede acest partid viitoarea colaborare cu liberalii „tătucului” Ludovic Orban? *Cât mai durează până când USR se va îmbogăţi cu Dacian Cioloş, mai exact mişcarea „România Împreună”?

„Sursele” prezente la conferinţa de presă a USR au creionat câteva răspunsuri, din care eu pot extrage esenţa. Cu siguranţă, opiniile mele pot fi interpretate, răstălmăcite, contorsionate, dar ele nu exprimă decât un punct de vedere bazat pe experienţa pe care mi-o dau anii în care am fost martor activ al lipsei de consistenţă politică de tip liberal.

Aşadar, USR se va alia sau nu cu România Împreună într-o viitoare construcţie politică? Cred că e prea devreme să le ceri un răspuns clar. Primul care ar zice „lăsaţi-ne şi pe noi să ne verificăm electoratul, să ştim ce şi câţi suntem, ce şi pe cine reprezentăm” ar fi Dacian Cioloş. Pe bună dreptate, de altfel. „România Împreună” are nevoie măcar de o rundă de alegeri pe picioare proprii. Astea vor fi, probabil, europarlamentarele de anul viitor. Dac-aş fi în locul lui Cioloş eu aş candida şi la prezidenţiale, dar până atunci mai are şi Iohannis destule de spus şi de făcut, aşa că... mai bine că nu sunt. Sper, de fapt este singura speranţă care mi-a mai rămas în materie de partide politice, ca USR şi RO+ să lucreze împreună, treaba lor cum, sunt destui tipi inteligenţi care să găsească formule şi soluţii de acest gen.

Aş risca încă o dată, totuşi, pe nevoia unei legături speciale cu PNL. Un PNL fără îmbătrânitul în rele Ludovic Orban. N-am nimic în mod special cu el, dar mi se pare din alt film. Nu-şi mai găseşte locul, rolul, rostul, e de pe vremea lui Pazvante, iar politica la nivel înalt se face, sau ar trebui să se facă, cu oameni noi, proaspeţi, nepătaţi, neroşi de viermele timpului. Filmul în care Orban joacă un rol de june-prim necastrat e alb-negru, între timp s-a inventat pelicula color... Nu mai ajunge o voce virilă de bas, e nevoie de mesaje inteligente, iar dacă te-nconjori de proşti lumea te va crede şi pe tine la fel – asta apropo de elucubraţiile unora dintre consilierii lui apropiaţi în materie de reducerea salariului minim pe economie, dar şi de multe alte trăznăi liberale pe care nici când eşti la Putere n-ai avea voie să le propui dacă mai ai ţinere de minte şi n-ai trăit degeaba în „epoca” Băsescu-Boc.

Mi-a plăcut acţiunea aproape comună a USR şi a mişcării România Împreună în judeţul Covasna. În oceanul de uitare în care ne-au băgat oamenii lui Dragnea, Tăriceanu şi Dăncilă, întâlnirile cu Dan Barna şi Dacian Cioloş sunt de natură să redea unora dintre noi demnitatea de alegător care nu se duce degeaba la vot. De om, român sau maghiar, a cărui părere contează. E important. Este unul din motivele pentru care am pus întrebarea, încă fără răspuns, din titlu.

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.