EDITORIAL. Ce are Ungaria şi n-avem noi?
Parcă am cânta cu Delia: ce are ea şi nu am eu?! Doar că nu ne-apucă plânsul: ministrul de Externe al Ungariei, Péter Szijjártó, face conferinţe de presă comune cu ministrul de Externe al României, Teodor Meleşcanu. La Cluj, pentru că interesele premierului Orbán s-au mutat de mult peste graniţele Ungariei, peste tot pe unde trăiesc conaţionalii lui. Ofensivă totală a Ungariei în relaţiile cu România: Ungaria vrea un tren de mare viteză de la Budapesta la Cluj, care să ajungă apoi şi la Bucureşti. Frumos, practic, civilizat. Cum se va face mişcarea asta? Ungaria se va ocupa, probabil, de tronsonul Budapesta-Cluj, iar România de cel dintre Cluj şi Bucureşti. Aşa ar fi normal.
Ce-a zis Meleşcanu la propunerea asta, nu ştim. Cred c-a luat-o în glumă, ca să nu fie nevoit să roşească. Pentru că România construieşte 6 km. de autostradă între Râşnov şi Cristian în doi ani. Ia să vedem, cam în câţi ani am face noi un TGV pe ruta Cluj-Bucureşti?! Ungurii au o autostradă de la Budapesta până la graniţa cu România. Şi vor să mai facă una. Noi... avem nevoie de drumuri care să lege regiunile istorice ale patriei. N-avem nicio autostradă funcţională de la cap la coadă. Avem segmente, fragmente şi impedimente: cuiburi de lilieci, terenuri cumpărate de oameni bine informaţi, care, evident, nu se pot expropria, scorburi de vulpi şi case de şobolani... Izbindu-ne dureros de asemenea impedimente, noi n-am reuşit în 27 de ani de capitalism de cumetrie să legăm regiunile istorice ale României prin nişte şosele ca lumea. Moldova a rămas în sărăcia şi buimăceala ei, Transilvania suferă şi se-nfurie pe drept cuvânt împotriva guvernanţilor tembeli de la Bucureşti, în vreme ce Ţara Românească rezistă cu greu farmecelor unor baroni politici precum Dragnea, Năstase şi Ponta. Şi alţii, dar n-o iau din nou de la paşopt. Care guvernanţi şi baroni n-au nevoie de autostrăzi şi trenuri de mare viteză, lor le-ajunge să mărească lefurile bugetarilor, asigurându-şi astfel câteva milioane de voturi.
Propunerea lui Szijjártó este o provocare uriaşă, căreia acest guvern nu-i poate face faţă. Prin urmare, ne vom face din nou de râs în faţa vecinilor noştri, care produc cea mai eficientă propagandă pro-Ungaria în Transilvania: vă ajutăm, fraţi români, să vă civilizaţi puţin, vom prelua noi şi tronsonul TGV Cluj-Bucureşti. Îl facem noi şi pe-ăsta, că voi aveţi probleme cu autostrăzile şi trenurile, nu ştiţi să le faceţi.
Păi să nu-ţi vină să-njuri şi să strigi în gura mare „M-am săturat de Bucureşti”?. Ba să-ţi vină, doar că-i degeaba, n-ai ce să alegi, n-ai alternativă. N-am descoperit, încă, forţa politică şi centrul deştept al României în stare să producă o schimbare reală a ţării, să-i ducă paşii definitiv spre civilizaţia occidentală, fără halte pe la ruşi, turci, greci. Plutim într-o derivă ciudată şi periculoasă, majoritatea electoratului românesc nu ştie ce votează şi n-are nicio şansă să afle acest secret în următorii 20 de ani. După care, pentru mulţi dintre noi, nici nu mai contează...
Un singur lucru mă nelinişteşte la propunerea ministrului de Externe ungar: ştiu cum e cu darurile grecilor şi n-am niciun motiv să cred că darurile de la unguri sunt altceva...