EDITORIAL. Brutele dictaturii PSD lovesc poporul român în Anul Centenar
E greu să-mi găsesc vorbele, nu m-am aşteptat la violenţa jandarmilor-brute, valeţi ai Dictaturii PSDragnea. Am încercat mereu să găsesc o motivaţie pentru brutalitate, indiferent de unde vine. Acum nu mai am instrumente, în 1990 le aveam, încă mai credeam în „nevoia de linişte“ a lui Iliescu. În ce să mai cred după 28 de ani?! În jandarmeria lui Dragnea? În parlamentul lui Dragnea? În guvernul lui Dragnea? Nu mai pot, mi-a ajuns „Eu“-l lui Ceauşescu şi „Noi“-ul lui Iliescu, nu mai intră în mine niciun strop de dictatură tip Dragnea-PSD.
Cunosc câţiva oameni care au fost bătuţi de „organe“ şi în epoca Iliescu, şi în epoca Dragnea. Nicio surpriză şi nicio diferenţă, doar că acum doare mai tare. Altfel, cel din urmă este un palid urmaş al celui dintâi. Palid ca inteligenţă politică, în rest e primul dintre criminalii de stat care-şi negociază salvarea de puşcărie prin trădarea României. Ceauşescu n-a avut jandarmi care să-l apere de popor, securiştii l-au părăsit printre primii, Dragnea şi-a găsit salvatorii, brutele-valeţi ai PSD lovesc poporul român în chiar Anul Centenar al României! Urâtă treabă!
Ce să vă spun eu despre violenţele de vineri noaptea?! Le ştiţi, aţi văzut la televizor şi-aţi auzit la radio ce se-ntâmplă. O asemenea manipulare grosieră, căreia să-i cadă în plasă o armă a statului român, la Jandarmerie mă refer, nu s-a mai văzut de la Mineriade. Atunci îşi dădeau cu stângu-n dreptu’, îşi incendiau autobuzele ca să poată da vina pe protestatari, să aibă motive să intervină. Brutele lui Dragnea n-au găsit metode mai sofisticate, au rămas la nivelul „ordinelor de sus“, drept pentru care, cu ordin transmis de la o prefectă a Bucureştiului din cartierul de Sud al găştii politice Dragnea-Firea-Dan-Dăncilă, s-au repezit să strige: „’Ţeles, Măria Voastră, îi călcăm în picioare, îi omorâm definitiv!“. Şi chiar aşa au făcut, au dat cu grenade, cu gaze lacrimogene, cu apă, cu bâte şi pulane până i-au făcut zob pe protestatarii „violenţi“, care stăteau în genunchi sau cu mâinile-n sus, speriaţi, ori cereau explicaţii de genul „De ce dai, omule, în mine, că n-am făcut nimic?!“.
Ziceam că aveau nevoie de-un motiv. El a existat, s-a fabricat rapid: doi jandarmi au rămas mai la coadă, n-au apucat rândul forţos şi-au fost „capturaţi“ de-o gloată furioasă, oameni obişnuiţi cu violenţele de pe stadioane. Normal, au fost bătuţi, dar şi salvaţi de protestatarii non-violenţi. Abia aştept să se cerceteze cum şi de ce au fost cei doi abandonaţi. Oare nu pentru ca nişte pensionari încă activi la Jandarmerie, foşti tineri ofiţeri de Poliţie sau Securitate, să poată găsi motive pentru a-şi mobiliza trupele de brute analfabete şi violente?! „Ne-aţi bătut, ne-aţi omorât nişte jandarmi, de-aia vă batem de vă sună apa-n cap!“ – spunea răspicat un asemenea şef-pensionar recrutat pentru intervenţii „de criză“. Cu această ocazie, poate vom afla şi cum de a fost posibil ca la o intervenţie de „risc maxim“ (că de-aia s-au dotat cu toate armele de represiune necesare, nu?!) să fie acceptată prezenţa unei femei-jandarm. Nu la telefoanele din maşini, nu la trupele auxiliare, nu la sectorul „manipulare printre civili“, ci direct în mijlocul bătăliei! Bă, sunteţi proşti, ori ne credeţi pe noi mai tâmpiţi decât suntem?!
Am scris, pe vremuri, un discurs pentru un oficial care trebuia să vorbească de Ziua Jandarmeriei. Era unul festiv, nu se potriveşte acum. Îmi rezerv, cu tot regretul şi cu toată mânia, o singură remarcă: nimic nu e mai urât, mai condamnabil decât plăcerea de a lovi oameni nevinovaţi! Chiar dacă, sau cu atât mai mult dacă eşti „Jandarm“, cuvânt care vine de la „Gens d’armes“ şi înseamnă „Oameni de arme“ în limba franceză; un corp creat de domnitorul Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, la 3 aprilie 1850, pentru „siguranţa cetăţeanului şi bunul mers al rânduielilor publice“. Nici n-a visat domnitorul Moldovei la ce crime şi porcării se va ajunge peste 168 de ani...
Dacă găsiţi prin sertare vreo diplomă de la Jandarmi, daţi-le-o înapoi! Nu vă merită! Sigur, nu-i pun pe toţi în aceeaşi oală, dar am mari probleme în a alege grâul de neghină la aceşti oameni pe care nu-i mai cunosc... Nişte brute-valeţi ai unui regim represiv care poartă un război ticălos cu poporul român chiar în Anul Centenarului României!