Intrarea Ucrainei în NATO devine, aşa cum era de aşteptat, subiect de dispută în sânul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord. Multe ţări membre cred că Ucraina ar merita să fie acolo, în vreme ce state importante (SUA, Germania, Anglia) sunt mai rezervate.

Astăzi, începe la Vilnius un Summit istoric, care ar putea oferi un răspuns la întrebări-cheie nu doar despre soarta Ucrainei, ci şi a Lumii pe termen scurt şi mediu. E clar că Ucraina merită să fie în NATO, problema este când se va întâmpla asta. Poţi primi în Organizaţie o ţară aflată într-un război sângeros cu o mare putere nucleară, război despre care nimeni nu ştie când se va termina?!

Analiştii politici convin asupra unui final mediat la această întâlnire: garanţii de securitate pentru Ucraina, sprijin total cu armament şi echipamente militare, acţiuni de politică externă cu impact favorabil asupra armatei şi poporului ucrainean. Nu speră probabil nici conducerea politică a Ucrainei într-o aderare rapidă a ţării la NATO, dar garanţiile de securitate şi tot ce se va stabili la Summit vor potoli, pe termen scurt, dorinţa firească a unei „umbrele” puternice, care să asigure viitorul statului ucrainean în graniţele de până la invazia rusă, poate şi dinainte de 2014, când Rusia a alipit Crimeea.

Al doilea punct important al întâlnirii de la Vilnius va fi eventuala convorbire Biden-Erdogan. Preşedintele turc va negocia dur intrarea Suediei în NATO, punând o condiţie insuportabilă pentru Europa în acest moment: aderarea Turciei la Uniunea Europeană. Altfel spus, intră Suedia în NATO dacă ni se dau garanţii că vor începe cât mai rapid negocierile pentru intrarea Turciei în UE.

Cum stă România în cele două chestiuni? Cu siguranţă nu va fi preşedintele Iohannis „farul călăuzitor” luminând calea politicienilor prezenţi la Summit. Aş zice că intrarea rapidă a Ucrainei în NATO va fi aprobată cu rezerve de România, pentru că ştim ce riscuri majore implică un stat membru aflat în război, cu graniţe nesigure, cu teritorii-problemă revendicate de vecinul nuclear.

Cât despre aderarea Turciei la Uniunea Europeană, aici încurcătura e şi mai mare: Turcia este şi ea un stat-problemă, cu o istorie şi nişte tradiţii neobişnuite pentru europeni. Greu de admis mafia turcă, agricultura turcă, mărfurile şi contrabanda turcă. Greu de suportat chiar şi preşedintele şmecher Recep Erdogan, un personaj care te vinde şi te cumpără în doi timpi şi trei mişcări fără măcar să-ţi dai seama ce ţi se-ntâmplă. 

Pe de altă parte, Turcia-mare-putere-militară în UE înseamnă o reducere a influenţei Rusiei la Marea Neagră, ceea ce oferă puţină linişte şi mult comerţ profitabil ţărilor UE, inclusiv României.

Cel mai probabil, Erdogan va juca tare, dar suportabil pentru orgoliul marilor state. Poate că va primi şi el „garanţii de aderare” la UE în schimbul acceptării aderării Suediei la NATO.

Summitul de la Vilnius este unul istoric pentru că se desfăşoară la doar 150 de km de Rusia, în condiţii de război total Rusia-Ucraina, război care ameninţă să devină unul Rusia-NATO. Dar acest Summit nu va hotărî nici intrarea ACUM a Ucrainei în NATO, nici intrarea rapidă a Turciei în Uniunea Europeană. Vor intra în acţiune diplomaţiile şi birocraţiile care vor amâna atâta cât trebuie cele două acţiuni majore, pentru că nu-şi permite nimeni să aducă o Turcie nesigură în UE, ori să accepte o Ucraină nesigură în NATO.