Da, nu credeam, dar s-a întâmplat: miliţienii deputatului pesedist fost şi actual sindicalist Dumitru Coarnă (îmi pare rău, nu pot să le spun poliţişti, n-au nici faţă, nici vorbe, nici obiceiuri, nici respect faţă de statul de drept) au fost „opăriţi” de jandarmi pentru că nu au respectat legea adunărilor publice. Ştiţi ce s-a petrecut acum vreo două zile: o gaşcă de miliţieni sindicalişti de-ai lui Coarnă s-au burzuluit în faţa Palatului Cotroceni împotriva Guvernului şi Parlamentului. Motivul? Unul de care ai râde, dacă ai avea un simţ al umorului cinic: n-au destulă pensie, n-au destule sporuri, n-au destulă linişte, n-au destule şpăgi, nu-i mai ajută Puterea pentru că nu mai este PSD la guvernare.

Poliţiştii ies la pensie mult mai devreme decât alte categorii sociale. Şi nu cu bani puţini, ştiu un fost şef de post dintr-o comună anonimă care numără vreo 6.000 de lei pe lună din pensia „mică” de la statul român. Nu mă întrebaţi cum ajung ei la pensiile astea, pentru că asta e altă discuţie, mult mai aplicată. Important mi se pare că n-ar prea avea motive să se plângă de plafonarea pensiilor, lefurilor şi sporurilor.

Niciun bugetar n-ar avea voie să se plângă, nu doar poliţiştii – pentru că la noi e invers decât în lumea civilizată şi normală: bugetarii câştigă mai mult decât cei din mediul privat. Ceea ce n-ar fi neapărat o problemă dacă ar şi munci pentru banii ăştia – eficienţa muncii lor însemnând bunul mers al instituţiilor statului, într-o perfectă colaborare cu cetăţenii pe care sunt plătiţi să-i servească.

Aşadar, gaşca de miliţieni strânsă cu mari eforturi de şefii de sindicat care-i raportează „şefului suprem deputat” s-a dat în spectacol în faţa Palatului Cotroceni. Cu fumigene colorate, cu strigăte şi îmbrânceli, cu înjurături şi huiduieli. Ăştia să fie oamenii care ne cer „respect” când fac pe nebunii în uniforma statului român? Ăştia să fie „cerberii” care îţi dau câte amenzi poftesc doar pentru că te-ai uitat urât la ei?! 

Ăştia sunt. Şi nu cred să avem prea repede alţii, câtă vreme sămânţa urii bugetare este întreţinută de şefii de sindicat transformaţi (sau pe cale să fie) în politicieni pentru care interesul ţării se face mic în faţa privilegiului găştii.

Am fost unul dintre criticii jandarmilor-bătăuşi la acţiunea din 10 august 2018. Acum sunt unul dintre cei care aplaudă ţinuta demnă, neconflictuală dar hotărâtă, a jandarmilor care le-au ţinut piept protestatarilor miliţieni, agitaţi aiurea de foşti sindicalişti ajunşi la comandă în grupul parlamentar PSD.

Speranţa mea, dacă e să am o speranţă în legătură cu „viaţa şi opera” poliţiştilor români, este că gaşca sindicală de pe străzile Capitalei n-are prea multă susţinere în rândul poliţiştilor corecţi, cinstiţi, chiar dacă şi ei nemulţumiţi, din cadrul Ministerului de Interne.

Oricum ar fi, am avut parte de o premieră absolută: miliţieni amendaţi cu 10.000 de lei, unuia i s-a întocmit şi dosar penal, pentru activităţi împotriva legilor ţării. Poate nişte tunuri cu apă ar fi fost şi mai eficiente... Dar e bine şi-aşa. De această dată, respect Jandarmeria română!