EDITORIAL - Taxe şi echipe de control pentru gunoaie
Dumitru Manolăchescu
Se-ntâmplă tot felul de lucruri în ţărişoara noastră şi-uite de-aia nu putem noi, unii dintre noi, dormi liniştiţi. Mi-a luat ochii, de pildă, o ţigancă tânără, cu fuste lungi înflorate şi dinţi de aur, care mi-a dat un lighean chinezesc contra unui televizor antic. A cercetat televizorul, a văzut că are trei componente care o interesau, şi-a început să-l târâie cu ecranul în jos pe şosea... Mi-am pus atunci nişte întrebări legate de selectarea deşeurilor: ce se întâmplă cu televizorul acela după ce i se extrag componentele pe care ţiganii colectori le pot valorifica? Am citit apoi câte ceva despre colectarea selectivă a deşeurilor şi gunoiului. Am aflat că suntem la coada-cozii în Europa cu selectarea şi reciclarea, ratând deja ţinta de 50% fixată de UE. Am mai aflat că la noi 99% din deşeurile reciclabile merg la groapa de gunoi, faţă de o medie europeană de până la 40%.
Când vrei să scapi de-o baterie, de-un televizor, de-o maşină de spălat, de-un frigider apelezi la colectorii ambulanţi. Aceştia umblă, însă, mai ales prin sate, nu-i vezi pe la uşile blocurilor, aşa că dacă stai la bloc e musai să-ţi duci obiectul electric-electronic la conteiner. De-acolo, Dumnezeu şi ţiganii cu mila şi cu străduinţa.
Cu ambalajele de plastic şi hârtie (la mine la bloc sticla nu e bună decât plină...) e mai simplu, avem două gherete cu găuri pe care bagi ambalajele. Când se umplu, ceea ce se-ntâmplă foarte rar, gheretele astea se răstoarnă în maşina de gunoi, se-amestecă bine totul şi se duce la groapa comună. Simplu, nu? E o colectare atât de selectivă încât îţi bagă-n oase fiori... de speranţă în legătură cu viitorul mediului ambiant în România.
Asta nu înseamnă că autorităţile nu iau măsuri. Sigur că iau, uite, de pildă, eu plătesc 14 lei pe lună pentru că am un loc în care să duc gunoiul. Mizerabil şi plin de ţigani colectori-selectori, dar... există, nu sunt obligat să duc punga de gunoi în pădure, la Şugaş, sau s-o arunc direct în Debrenul care curge prin apropiere.
Plătim, aşadar, pentru gunoaie, după cum plătim şi pentru apa menajeră care se duce la staţia de epurare. Adică plătim apa de două ori, o dată când ne intră în casă şi a doua oară când iese... Nu-i cam mult? Sigur că-i mult, se ajunge la aproape 5 lei metrul cub, ceea ce-i face pe concitadini mai puţin curaţi la trup decât şi-ar dori.
Colectarea selectivă a deşeurilor este o poveste căreia nu i-am dat încă de cap. Primarii sunt obligaţi prin lege să selecteze, dar la noi legile care se referă la mediu sunt ultimele care se respectă. Singurii care selectează sunt ţiganii, dar mă îndoiesc că ăsta-i viitorul pe care-l aşteptăm în materie. Alternativa e şi simplă, şi complicată: mai multe conteinere pentru colectarea deşeurilor şi, de ce nu, echipe de control al gunoaielor şi deşeurilor reciclabile care să acţioneze la conteinere. Aud că ni s-ar pregăti ceva în sensul amintit. Îmi şi închipui cum funcţionează: te duci cu gunoiul la ghenă, te strecori printre gunoaiele depozitate direct pe jos şi când ajungi la conteinerul salvator... pac, o uniformă şi-un baston te opresc, ţi se cântăreşte punga, dacă ai mai mult decât zice legea... scoţi banul, dacă nu, liber să arunci pe unde vezi cu ochii preţiosul gunoi. Cu deşeurile reciclabile e mai simplu, aici nu se face coadă, amatorii sunt puţini.
În Sf. Gheorghe sunt tot soiul de conteinere, din diverse epoci şi de diferite stiluri. Total ineficiente, câtă vreme conţinutul majorităţii acestora ajunge la aceeaşi groapă de gunoi. Pentru că nu avem soluţii, UE ne va amenda pentru că nu ne-am atins ţintele de colectare selectivă a deşeurilor. Ceea ce va mai aduce o taxă pe cap de om, cu care municipalitatea va plăti echipele de control şi selecţie de la conteinere. Vi se pare greu de crezut? Mie nu.