Dumitru Manolăchescu Toate pensiile au fost recalculate, toate lefurile au fost tăiate, atmosfera de recesiune şi austeritate domină viaţa socială a românilor. Din Opoziţia în care nu le mai place să zacă, candidatul liberal Crin Antonescu şi candidatul social-democrat Victor Ponta fac promisiuni, îi îndeamnă pe alegători să aibă curaj (bun îndemn, chiar va fi nevoie de curaj când vom fi nevoiţi să înotăm în râurile de lapte şi miere promise de viitoarea alianţă de stânga care va guverna, probabil, România)

Dumitru Manolăchescu

Toate pensiile au fost recalculate, toate lefurile au fost tăiate, atmosfera de recesiune şi austeritate domină viaţa socială a românilor. Din Opoziţia în care nu le mai place să zacă, candidatul liberal Crin Antonescu şi candidatul social-democrat Victor Ponta fac promisiuni, îi îndeamnă pe alegători să aibă curaj (bun îndemn, chiar va fi nevoie de curaj când vom fi nevoiţi să înotăm în râurile de lapte şi miere promise de viitoarea alianţă de stânga care va guverna, probabil, România) şi sunt de părere că pensiile militarilor trebuie aduse la vechile dimensiuni cu orice preţ, recalcularea şi, în unele cazuri, scăderea lor fiind „cea mai mare umilinţă din istoria armatei române”. Aoleu, chiar aşa, onorabililor?

Despre ce-o fi vorba aici? De populism preelectoral, de neştiinţă, de nepricepere, de oportunism politic? Din toate câte-un pic. Şi de o nemăsurată dorinţă de a ajunge la Putere exploatând situaţia grea creată de criza economică, credulitatea şi naivitatea unei părţi a electoratului, supărată şi dezamăgită de guvernările Băsescu-Boc. Pentru că dacă n-ar fi supăraţi, dezamăgiţi şi frustraţi, cei care l-au huiduit pe preşedintele ţării la Iaşi s-ar întreba: adică de ce trebuie să aibă militarii drepturi şi pensii speciale?! Pentru că, vorba lui Dan Tapalagă, s-au luptat din greu cu... bateriile de vin?! Dar ceilalţi pensionari, profesorii de pildă, sau medicii, sau cine mai vreţi dvs., cohorte întregi de pensionari umiliţi de toate guvernele post-decembriste, muritorii de foame cărora guvernul Boc le mai ia şi-un impozit dintr-o pensie mizeră, ei de ce n-ar avea dreptul să aibă nişte pensii decente?

Cunosc ofiţeri de armată care au cerut să iasă la pensie la 42-45 de ani, atraşi ca un magnet de sumele pe care statul român le oferea, sume foarte mari şi pentru acea vreme, adică prin anii 2000. Au primit bani foarte mulţi, unii şi-au făcut case, alţii şi-au început afaceri care prosperă şi acum, au făcut ce-a vrut şi ce s-a priceput fiecare. Unii n-au fost destul de deştepţi şi i-au risipit. Treaba lor, numai că acum îi vedem la demonstraţii de protest împotriva recalculării pensiilor, înjurând şi huiduind, comportându-se, ca şi poliţiştii, nedemn.

Problema nu este însă că fac ei manifestaţii de protest. Problema e că o anumită parte a clasei politice le face cu vinovată inconştienţă jocul, încurajând revenirea la nedreptăţile pe care le-au generat pensiile speciale acordate discriminatoriu. Dacă aşa vor guverna aceşti aliaţi atunci când le va veni vremea, stau şi mă-ntreb în ce abis economic se pregătesc să ne risipească cei care plâng acum pe umărul nostru, picurându-ne în urechi otravă marca „Realitatea-Antenelor”.

Vom trăi, dacă vom trăi, şi vom vedea, dacă vom avea ochi pentru a vedea. Până atunci ne risipim energiile şi nervii între populismul patronat de viitoarea alianţă de stânga ACD-PSD şi haosul din guvernarea de centru-dreapta. Peste toate, însă, un lucru e clar: exerciţiile astea de retorică populistă pe care le fac partidele de Opoziţie aliate întru o viitoare guvernare comună mi se par de-a dreptul aiuritoare: cum veţi reuşi, fraţilor, să daţi fără să luaţi? Pentru că, fiţi siguri, atunci când veţi veni la guvernare toată lumea, dar absolut toată lumea va cere măriri de lefuri, de pensii, recalculări în urcare, drepturi şi privilegii. Şi, cu siguranţă, nu vor accepta ca de aceste privilegii să se bucure doar clientela voastră politică. Va trebui să tot daţi. De unde?!