Dumitru Manolăchescu Congresul UDMR de pe 26-27 februarie, de la Oradea, naşte pasiuni şi senzaţii tari printre partidele politice româneşti. Fiind la guvernare împreună cu maghiarii, nu miră pe nimeni că democrat-liberalii se lasă dominaţi copios de UDMR. E vorba de majoritate în Parlament, de trecerea unor legi nepopulare, de puţintel şantaj, de vorbe care nu spun nimic şi tăceri care spun totul...

Dumitru Manolăchescu

Congresul UDMR de pe 26-27 februarie, de la Oradea, naşte pasiuni şi senzaţii tari printre partidele politice româneşti. Fiind la guvernare împreună cu maghiarii, nu miră pe nimeni că democrat-liberalii se lasă dominaţi copios de UDMR. E vorba de majoritate în Parlament, de trecerea unor legi nepopulare, de puţintel şantaj, de vorbe care nu spun nimic şi tăceri care spun totul... Adevărul e că UDMR nu prea are ce să reproşeze partenerului de guvernare; în schimb, dacă mă gândesc fie şi numai la votul parlamentarilor UDMR în cazul Dan Păsat, PDL ar avea multe reproşuri de făcut udemeriştilor.

Cu toate „vorbele grele” ale presei conjunctural naţionaliste, relaţia PDL cu UDMR nu înseamnă nici vinderea Ardealului, nici dispariţia românilor din Har-Cov, nici exploatarea românului de către maghiar. Vreau să zic că, dacă e vorba de românii şi maghiarii din Ardeal şi mai ales din Secuime, relaţia dintre ei este acum mai bună decât era în urmă cu ceva ani. În acelaşi timp, e de remarcat că unele drepturi pe care maghiarii le-au primit prin câteva legi care s-au votat sau urmează a fi votate nu sunt de natură să-i afecteze pe români. Altfel spus, micul şantaj al liderilor UDMR a fost asumat de PDL contra unui parteneriat eficient la guvernare. Parteneriat care a scârţâit asurzitor de câteva ori, dar „căruţa” n-a rămas în şanţ. Poticnit, cu multă disponibilitate la compromisuri şi la efort, cu sacrificiu electoral evident în cazul PDL, coaliţia merge înainte încercând să ducă la capăt nişte reforme pe care toată lumea politică declară că le vrea, dar nimeni n-a avut curajul să şi le asume.

Pe acest fundal muzical îşi vor cânta „ariile” invitaţii speciali din partea celorlalte partide politice. S-ar putea să avem parte şi de o „arie prezidenţială”, ceea ce va da un plus de valoare operei în ansamblu. Vor fi acolo Dan Voiculescu, Victor Ponta, Emil Boc, Crin Antonescu, Adrian Năstase, Cristian Diaconescu şi alţi „artişti” ai partidelor. Unii dintre ei au repetat cu public „Aria Ipocriziei”, demonstrând că falsează din greu. E cazul lui Victor Ponta şi celorlalţi „cântăreţi” din proaspăta Uniune Social-Liberală. După ce i-a blestemat pe democrat-liberali pentru „nesfârşitele concesii” făcute UDMR, şeful PSD a anunţat că are mare nevoie de prezenţa udemeriştilor în viitorul guvern pe care, fără nicio îndoială, USL îl va forma după ce va câştiga alegerile, de preferinţă înainte de termen, ca să n-apuce electoratul să simtă că ce-a fost mai greu a trecut. Şi, ca să arate că e dispus să facă orice pentru a-i avea alături, Ponta a strecurat ideea că PSD ar putea vota Legea minorităţilor, atât de dorită de UDMR, cu condiţia sprijinului parlamentar udemerist pentru schimbarea cabinetului Boc.

Vedeţi cât de puţin valorează principiile în politică? Totul pentru Putere, totul pentru victoria în alegeri! Sunt foarte curios ce poziţie va avea Dan „Felix” Voiculescu, cel care-a fost „obligat” să colaboreze cu Securitatea, şi partidul său plin de români verzi, singurii şi adevăraţii patrioţi români din Ardeal. Păi dacă UDMR se lasă furată de cântecul sirenei pesediste, nu va fi partener de guvernare cu floarea naţionalismului românesc pripăşit în Partidul Conservator?! Ba va  fi! Şi oare cum se vor împăca „patrioţii” din cele două tabere când vor fi nevoiţi să-şi satisfacă electoratul atât de pretenţios în materie de drepturi şi libertăţi pentru minoritarii-majoritari şi viceversa?

Dl. Horia Grama, şeful Organizaţiei pesediste din Covasna, crede că Victor Ponta ar trebui să-i spună „szeretlek” viitorului preşedinte al UDMR, oricare va fi acesta. Eu cred că, pentru a-şi asigura sprijinul UDMR la o viitoare moţiune de cenzură, Ponta şi Voiculescu vor face mult mai mult decât o simplă şi nevinovată declaraţie de dragoste în limba maghiară. Momentul nu-i deloc îndepărtat, aşa că... vom trăi şi vom vedea.