Dumitru Manolăchescu Pentru că actul guvernării este tentant dintr-o mie de motive pe care nu le agreez, dar le înţeleg, pot înţelege şi osârdia depusă de PDL pentru a face impresie bună electoratului în perspectiva unei campanii care se anunţă extrem de dură. Până la urmă, scopul final este să ajungi din nou la guvernare. Cu orice preţ? Da, vor spune cei mai mulţi politicieni, cu orice preţ, pentru că astea sunt regulile jocului. Nu cu orice preţ, aş zice eu, adică nu cu preţul pierderii brumei de reformă iniţiată de câţiva miniştri ai guvernului Boc.

Dumitru Manolăchescu

Pentru că actul guvernării este tentant dintr-o mie de motive pe care nu le agreez, dar le înţeleg, pot înţelege şi osârdia depusă de PDL pentru a face impresie bună electoratului în perspectiva unei campanii care se anunţă extrem de dură. Până la urmă, scopul final este să ajungi din nou la guvernare. Cu orice preţ? Da, vor spune cei mai mulţi politicieni, cu orice preţ, pentru că astea sunt regulile jocului. Nu cu orice preţ, aş zice eu, adică nu cu preţul pierderii brumei de reformă iniţiată de câţiva miniştri ai guvernului Boc.

Aşadar, problema este cât şi dacă va rezista coaliţia de guvernare tentaţiei de a mitui, sub orice formă, milioanele de votanţi pierduţi pe cărările ascunse ale unui început dur de reformă, augmentat de măsuri haotice de guvernare specifice politicienilor nehotărâţi, rupţi între „ce trebuie făcut” şi „ce vrea electoratul să facem”.

Observ cu îngrijorare că începutul sfârşitului reformei, atâta câtă este, în România guvernată de PDL se cam arată la orizont. Nimic nu se mai face fără „consultarea” maselor şi a liderilor din teritoriu. Care, desigur, n-au cum să fie bucuroşi, de pildă, că ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, se încăpăţânează să insiste pe supravegherea strictă a candidaţilor la Bacul din toamnă. Sunt sigur, chiar fără să am dovezi concrete, că politruci precum Ioan Oltean, de la Bistriţa, i-au sugerat ministrului Funeriu să mai închidă şi el ochii, că-şi pierde partidul votanţii... (Cum să mai voteze copilul care a ratat Bacalaureatul, sau părinţii şi rudele lui, cu un partid care l-a încurajat pe Funeriu în stoparea fraudelor la examen?!). La fel de sigur sunt şi că tot soiul de lideri din teritoriu fac temenele adânci d-nei ministru Elena Udrea pentru a primi oarece fonduri din largul buzunar al Ministerului  Dezvoltării, pentru a avea cu ce să se laude în campaniile electorale din 2012. Specialişti în această direcţie de dezvoltare sunt mai ales liderii UDMR, care, spre deosebire de conducerile altor partide politice, au găsit specialişti care să facă proiectele prin care comunităţile pot beneficia de bani europeni.

Dacă ministrul Funeriu, ca să rămânem la Învăţământ, va fi obligat să cedeze şi va fi mai îngăduitor cu restanţierii din toamnă spre binele partidului, atunci PDL îşi va pierde un preţios capital de imagine, singurul de care se mai poate agăţa, acela de partid al reformelor fără echivoc şi fără condiţii. Dacă şi acest argument – discutabil, la un moment dat, dar cu siguranţă valabil dacă este analizat în termeni comparativi cu alte încercări neconvingătoare de reformă ale altor partide – va pica, atunci PDL va fi asociat stagnării şi populismului proprii PNL, PSD şi PC, de care nu va mai fi separat decât accidental şi conjunctural. Iar asta nu va fi bine nici pentru  partid, nici pentru susţinătorii, din ce în ce mai puţini, ai reformelor, nici pentru România – care are mare nevoie să părăsească, conceptual, balcanismul desuet şi ineficient, pentru a intra efectiv în lumea civilizată şi prosperă a Occidentului. Nu e vorba aici de a ne renega rădăcinile balcanice, ci de a încerca o repoziţionare a mioriticului într-o matrice mai eficientă şi mai practică.