EDITORIAL – Ne învârtim în jurul cozii UDMR
Dumitru Manolăchescu
Cu îngăduinţa dvs. voi stărui şi azi asupra stării naţiunii cu şi fără UDMR la guvernare. Şi fac asta pentru că analiştii politici insistă pe prezenţa UDMR într-un viitor cabinet format de PSD, PNL, PC şi, probabil, PRM. Pe de altă parte, dacă îl asculţi puţin pe unul din liderii fără portofoliu ai Uniunii, dl. Frunda Gyorgy, UDMR ar trebui să părăsească urgent actuala coaliţie de guvernare şi să se lipească de Uniunea Social Liberală. Cu armele din dotare cu tot, adică cu voturile din Parlament necesare dărâmării micului Boc şi marelui Băsescu; şi, desigur, cu electoratul maghiar disciplinat şi cuminte.
Unii l-au numit pe dl. Frunda un „Vadim al maghiarilor”. Eu cred că dl. Frunda este mult mai mult decât atât, pentru că are solide cunoştinţe în domeniul economico-financiar. De pildă, ca să treacă la USL senatorul maghiar are nevoie de o ofertă în domeniul economico-financiar şi social (v-am spus că se pricepe...). Rămâne să aflăm dacă oferta asta ar urma să fie valabilă doar pentru maghiarii din România, sau e vorba de una pentru tot poporul, fără deosebire de naţionalitate... De-o fi una, de-o fi alta, bucuroşi le-om duce toate, cu atât mai mult cu cât nu văd niciun semn că USL ar avea în dotare şi un program economic. Voiculescu, Ponta şi Antonescu n-au depăşit încă nivelul de strigături pe trei voci „Jos Băsescu”, ceea ce nu pare a-l mulţumi pe exigentul senator udemerist.
Iată şi celelalte cereri pe care USL ar trebui să le satisfacă pentru ca UDMR să părăsească actuala coaliţie: votarea Legii minorităţilor naţionale în forma dorită de Uniune, stabilirea unor noi regiuni de dezvoltare economică din care să nu lipsească, desigur, Regiunea Autonomă Maghiară sub noua denumire Mureş-HarCov, precum şi reprezentarea proporţională a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale la nivel local, regional şi naţional. Altfel spus, UDMR vrea să se extindă.
Nu cred că atunci când dă glas acestor gânduri creştin-democrate dl. Frunda reprezintă dorinţa sau voinţa UDMR. Aş zice mai degrabă că e vorba de nişte porniri politice de natură intimă, care, întâmplător, suferă şi de o oarecare lipsă de logică: cum şi de ce să vrea dl. Frunda să se alăture USL când domnia sa recunoaşte că politicile economico-financiare ale PSD, PNL şi PC sunt total nerealiste şi parţial inacceptabile?! Şi-apoi, chiar nu-şi dă seama dl. senator că într-o alianţă super-orgolioasă cum este USL, UDMR va fi exact a cincea roată la căruţă?! USL poate guverna liniştită fără UDMR, în vreme ce, fără voturile parlamentarilor maghiari, PDL şi UNPR dispar urgent de la guvernare. Unul din răspunsurile posibile la această întrebare este nevoia evidentă a d-lui senator de a nu rămâne în afara „jocului” parlamentar, situaţie spre care s-ar putea îndrepta cu tot cu Uniune dacă până în vară-toamnă nu apare creşterea economică. Şi, nu-i aşa, te faci frate cu PC şi soră cu PRM dacă interesele partidului o cer!
După cum observaţi, toată politica românească se învârte în jurul cozii UDMR... Drept pentru care aş adăuga acest partid pe lista care îi cuprinde pe reformatori, cu şi fără ghilimele: FMI, Uniunea Europeană, Banca Mondială. Adevărul e că, atâta vreme cât Uniunea Social Liberală refuză orice dialog politic cu Puterea, UDMR se află în situaţia de a decide politicile din România. O fi bine, o fi rău?! Habar n-am, judecaţi singuri.