Dumitru Manolăchescu E 5 mai, se zice că ar fi Ziua Bărbaţilor, dar nu eu sunt cel chemat să scrie despre rosturile şi miracolele acestei greu memorabile zile. Eu voi scrie despre o „comemorare” cu dichis mediatic: marţi, 3 mai, am comemorat împreună cu Academia Caţavencu, cea mai proaspăt falimentată publicaţie „independentă”, Ziua mondială a libertăţii de exprimare. „Academia Caţavencu” a falimentat chiar în această zi comemorativă, după ce şi-a pierdut credibilitatea, câştigată în timp, printr-un umor de calitate şi o echidistanţă faţă de politic din ce în ce mai greu de găsit.

Dumitru Manolăchescu

E 5 mai, se zice că ar fi Ziua Bărbaţilor, dar nu eu sunt cel chemat să scrie despre rosturile şi miracolele acestei greu memorabile zile. Eu voi scrie despre o „comemorare” cu dichis mediatic: marţi, 3 mai, am comemorat împreună cu Academia Caţavencu, cea mai proaspăt falimentată publicaţie „independentă”, Ziua mondială a libertăţii de exprimare. „Academia Caţavencu” a falimentat chiar în această zi comemorativă, după ce şi-a pierdut credibilitatea, câştigată în timp, printr-un umor de calitate şi o echidistanţă faţă de politic din ce în ce mai greu de găsit. Cum de şi-a pierdut atât de uşor credibilitatea? Simplu, a fost suficient să se alăture grupului Realitatea, oblăduit de mogulul penal Sorin Ovidiu Vântu, pentru ca independenţa săptămânalului, atât de apreciată de cititori, să dispară. Altfel spus, cei de la Caţavencu dispar pe mâna lui Vântu. Un Vânt care pre mulţi a îngropat...

„Academia Caţavencu” este doar vârful icebergului, pentru că presa românească a fost decredibilizată în întregime de strădania mogulilor de a o folosi în scopuri politice. Un raport FreeEx 2010 despre libertatea presei în România ne situează jos de tot, după locul 50 în lume, atrăgând atenţia asupra faptului că presa românească nu a trecut testul de independenţă şi etică jurnalistică. În prima linie a „repetenţilor” la acest test se află televiziunile de ştiri, sufocate de „telenovele politice în direct”, în care mogulii devin „vedetele posturilor pe care le deţin, în vreme ce canalele TV deţinute informează dezechilibrat şi partizan, isteric şi manipulator asupra evenimentelor”. Manipulările se întâmplă zi şi noapte la Antena 3 şi Realitatea. Ultima a fost vândută de Vântu lui Elan Scwartzenberg, se-aşteaptă acum clarificarea relaţiilor acestuia din urmă cu managerul Sebastian Ghiţă – un război previzibil, din care nu va câştiga nimeni, sigur nu va câştiga privitorul de rând. La Antenă sunt alte războaie, a ieşit în presă şi pe micile ecrane cu audienţă restrânsă un senior-editor care dă pe gură toate ticăloşiile oamenilor lui Dan Voiculescu în materie de „libertate de exprimare” a postului: şantaj, comenzi politice, manipulări ordinare, subordonarea totală a eticii profesionale intereselor mogulilor.

Nu mă interesează, mărturiresc onest, nici cât negru sub unghie ce se întâmplă presei comandate de Vântu şi Voiculescu. Numai că decredibilizarea acesteia de către manipulanţii aserviţi intereselor politice şi afacerilor dubioase aruncă în haos şi compromite profesia de ziarist, compromite rolul mass-mediei în societatea românească. Deloc întâmplător, imixtiunile politicului şi schimbările de manageriat-acţionariat din presă au dus la retragerea de pe piaţa românească de Media a puternicului grup german WAZ. Principalul motiv, mărturisit de nemţi: „Distorsionarea politică a informaţiei de presă, determinată de oligarhii care îşi cumpără trusturi de presă pentru a obţine influenţă politică”. E limpede pentru toată lumea: presa nu aduce munţi de bani, ci influenţă politică. Abia de-aici încolo te poţi gândi la bani şi puterea pe care ţi-o dau aceştia.

Altfel, reţeta acestui tip de presă este simplă: consumatorul Media trebuie păstrat într-o evidentă stare de sărăcie, scârbă şi aservire, pentru că doar aşa poate fi manipulat. Este esenţială, de asemenea, subordonarea lui pomenilor de la stat sau de la privat. De oriunde, numai pomeni să fie. Este un motiv suficient de puternic pentru ca televiziunile şi presa mogulilor să nu aibă niciun fel de interes în promovarea reformelor propuse de un guvern, oricare ar fi el, pentru că reformele ar putea reduce efectele manipulării. Dacă, întâmplător, un nou guvern, să zicem al USL, ar promova reformele economice şi politice mult aşteptate, presa mogulilor ar începe, fără nicio inhibiţie de ordin profesional, atacul asupra acestui guvern...

În provincia noastră ticăită presa românească nu are parte de moguli şi patroni de presă cu influenţă şi putere politică. Noi ne luptăm cu efectele crizei economice, efecte nefaste pe care le resimte, chiar dacă într-o măsură mai mică, şi presa de limbă maghiară. E vorba de o luptă pentru supravieţuire într-un context total nefavorabil, augmentat de prestaţia sub orice critică a Mediei manipulate de moguli, care a dus la pierderea încrederii populaţiei în toată presa românească.