EDITORIAL - Judeţe, voievodate, regiuni? Oricum, numai să fie până-n 10...
Dumitru Manolăchescu
E cât se poate de limpede că în jurul acestui subiect gingaş se vor mulge vaci, se vor dărâma şi se vor ridica statui. În logica omului politic, asta ar însemna că reorganizarea administrativă a ţării se va concepe, susţine şi pune în practică din raţiuni şi cu instrumente exclusiv politice. Iar scopul urmărit ar fi nu dezvoltarea ţării, reducerea birocraţiei, a cheltuielilor bugetare, ci creşterea politico-electorală a unui partid sau altul.
Nu ştiu de ce, dar în aceşti termeni au început dezbaterile publice în această chestiune. Politicienii din PSD şi PNL plâng şi cu acest prilej pe umerii populaţiei, văzând doar partea goală a paharului: drumurile lungi de la casa omului până la centrul administrativ, ceea ce se traduce prin timp şi bani pierduţi. Cei care cuvântă pe Antene şi Realitatea (inclusiv peremiştii lui Vadim Tudor) au un „of” în plus la inimioară: această reorganizare va consfinţi apariţia unei noi regiuni autonome maghiare, formată din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. Ca să nu mai vorbim că dezbaterea a fost lansată de preşedintele Băsescu, ceea ce pentru mulţi este suficient ca să-i facă să înjure proiectul.
Au dreptate aceşti politicieni: distanţele până la „centru” vor creşte şi, probabil, deplasarea pentru a obţine un act, o semnătură, orice de la o instituţie a statului va costa mai mult timp şi mai mulţi bani decât până acum. De asemenea, se adevereşte că UDMR presează politic aliaţii de la Guvernare pentru desfiinţarea judeţelor şi apariţia a 14-16 noi regiuni administrative – ceea ce te duce automat cu gândul la contopirea celor trei judeţe din Secuime într-o nouă regiune autonomă maghiară.
Dar tot adevărat este şi faptul că reorganizarea administrativ-teritorială a României este absolut necesară. Preşedintele Traian Băsescu a sintetizat şi motivele: atragerea banilor europeni, activitate la care n-am prea avut succes până acum, desfiinţarea baronilor locali şi a clientelei politice aferente şi reducerea masivă a cheltuielilor bugetare, prin desfiinţarea unor instituţii, autorităţi, regii autonome etc. Recunosc că sună nemaipomenit şi, dac-ar fi după mine, aş vota cu două mâini un proiect de reorganizare cu până la 10 regiuni.
De ce până la 10? Pentru ca să rupem pisica, să se termine cu nesfârşitele speculaţii pe tema enclavei maghiare din inima ţării şi, cu această ocazie, să putem pune în valoare contribuţia inteligentă şi loială a unui partid care a fost mereu acuzat, poate pe nedrept, că şantajează, distruge unitatea naţională, discriminează elementul etnic românesc şi altele – evident, e vorba de UDMR. Împărţirea în 10 regiuni, sau cum s-or numi ele, ar obliga Covasna, Harghita şi Mureş să se alăture Braşovului, Neamţului ori Vrancei. În acest fel, legătura maghiarilor din Secuime cu ţara ar fi una efectivă şi utilă, aducătoare de beneficii pe termen lung.
Iată doar câteva motive pentru care cred că, puse în balanţă, argumentele pro-reorganizare cântăresc mult mai mult decât cele contra. Dar vom mai avea timp să vorbim despre asta, ideea abia a fost lansată.