Răspunsul Centrului de de Artă din Transilvania, la articolul „Arta ca limbaj universal: un apel pentru accesibilitate culturală”, publicat în Observatorul de Covasna, în ediția de marți, 7 noiembrie

Sunt de acord cu dumneavoastră și cu domnul consilier în ceea ce privește faptul că arta ar trebui să fie o limbă universală și deschisă tuturor, și tocmai din această cauză țin neapărat să redactăm cataloagele noastre de expoziții în trei limbi (maghiară, română, engleză), la fel ca etichetele lucrărilor expuse și textele de pe pagina web a Centrului de Artă din Transilvania. După ce am lucrat 6 ani la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, unde m-am străduit mult ca toate materialele expozițiilor pregătite de mine să fie accesibile cel puțin publicului român și maghiar, am dorit și doresc în continuare ca comunicarea noastră locală să se desfășoare în limbile română și maghiară, în ceea ce privește textele de pe facebook și comunicatele de presă. Din anul 2021, de când sunt coordonatoarea Centrului de Artă din Transilvania, am implementat obiceiul de a redacta separat în limba română și maghiară invitații și comunicate de presă despre expozițiile noastre curente, am organizat tururi ghidate în limba română ale expozițiilor. Pe de altă parte, am început să colaborăm cu mai multe muzee și instituții din țară, printre care se numără și Muzeul Național de Artă Contemporană, Muzeul Județean Mureș, Muzeul Județean de Artă „Centrul Artistic din Baia Mare”, cu scopul de a realiza expoziții prestigioase pentru publicul local și național.

În ciuda faptului că trimitem toate materialele noastre promoționale presei locale române (și apreciem foarte mult pe cei care publică comunicatele noastre), timp de doi ani jumătate la niciun vernisaj de-al nostru nu au fost prezenți (sau cel puțin eu nu i-am recunoscut) reprezentanții presei locale de limba română, ba mai mult, din păcate la vernisaje nu participă persoane vorbitoare exclusiv de limba română. Pot să vă enumăr doar câteva excepții: la vernisajul expoziției Baász Imre, invitatul nostru a fost graficianul renumit din București, Mircia Dumitrescu, astfel vernisajul s-a desfășurat bilingv; la vernisajul expoziției „Avangardă și suprarealism” (în cadrul căreia am prezentat o serie de lucrări excepționale și valoroase ale unor artiști români de renume mondial) au participat reprezentanții Muzeului Județean Mureș, precum și la vernisajul expoziției David Jandi. În afara acestor cazuri, în care am cunoscut participanții evenimentului, nu s-a întâmplat până acum ca ulterior, după vernisaj să reclame cineva lipsa traducerii în limba română. Îl asigur pe domnul consilier, cum am încercat, de altfel, să o fac și în timpul incidentului relatat unilateral de către dânsul, că nu am avut intenția să jignim pe niciun membru al comunității române, și dacă știam că sunt prezenți în sală persoane care nu vor înțelege cele spuse, cu mare drag și respect traduceam. M-am oferit să fac un sumar al celor rostite, iar domnul Vida i-a oferit catalogul (și nu pliantul) expoziției în care se afla traducerea textului recitit de dânsul, însă domnul Leaua le-a refuzat pe amândouă. Îi înțeleg sentimentele și m-a marcat și pe mine această întâmplare, urmând să avem mai multă grijă asupra acestui aspect, prin rezolvarea traducerii simultane în cadrul vernisajelor.

Dorim, ca instituție, să fim accesibili publicului vorbitor de limbile română și maghiară, dar avem nevoie și de implicarea și de interesul comunității române ca să putem ajunge și la ei.

Sunt total de acord că este o lipsă de respect să ne adresăm doar în limba maghiară unei săli în care știm că se află și români, un fapt pe care nu l-aș fi comis. Dacă știam că nu sunt numai maghiari la vernisaj (cum s-a întâmplat de nenumărate ocazii), am fi asigurat traducerea simultană în limba română.

Deschiderea la dialog din partea domnului consilier nu s-a făcut simțită în cadrul incidentului, dar sper că astfel să se realizeze, chiar dacă ulterior am reușit să-i prezint perspectiva mea. Pe de altă parte, consider că această deschidere la dialog ar fi trebuit să vină și din partea ziarului, măcar ținând cont de etica jurnalistică prin care se cere și opinia celeilalte părți înainte de publicarea unui text denigrant.

Precum și până acum, suntem deschiși tuturor iubitorilor de artă și îi așteptăm cu mare drag!

Încercăm să organizăm ghidaje și în aceste expoziții, destinate publicului român, respectiv maghiar, chiar și în condițiile prezente când ordonanța de guvern ne îngreunează munca. În cursul lunii decembrie vom anunța datele ghidajelor la care vă așteptăm!

Cu deosebită considerație,

Beáta Bordás, coordonatoarea Centrului de Artă din Transilvania