Károly Eduárd Novák a fost un mare sportiv, adică un om al faptelor. Pe acest om al faptelor bune, acum lumea îl cunoaşte drept  Eduard Novak, ministrul Tineretului şi Sportului, care, de curînd, s-a încurcat în nişte vorbe. Cînd mai toată presa românească era dezamăgită că Ana Maria Popescu a luat DOAR argintul la proba de spadă, sportivul-ministru Eduard Novak a recunoscut din prima că argintul sportivei noastre valorează cît un aur: „Ana-Maria Popescu a obţinut un super-rezultat, sincer, peste aşteptările mele. Dar, pentru mine, această medalie de argint este o medalie de aur. Pentru Ana Maria, felicitări din inimă, este o campioană uriaşă a României!”. În ciuda limpezimii acestei precizări, ministrul Novak s-a trezit în mijlocul unui mare scandal, din cauza unui răspuns la o întrebare legată de banii investiţi în sportul românesc. Nu a fost nici o surpriză că presa românească a căutat şi acum ceea ce ea caută mereu cu lumînarea: scandalul. Surpriza a venit din partea Anei Mariei Popescu, care, la întoarcerea  în ţară, s-a comportat mai mult ca un politician, decît ca un sportiv, prin gesturi şi declaraţii batjocoritoare la adresa ministrului Novak. 

M-am bucurat mult pentru argintul olimpic al Anei Mariei Popescu, dar am fost dezamăgită că această excepţională sportivă a făcut ceea ce fac de regulă politicienii de cea mai proastă calitate: s-a repezit asupra unui om, s-a repezit să profite de o vorbă neinspirată, cînd faptele ei erau demne de toată admiraţia şi nu avea  nevoie să batjocorească un alt sportiv, care ştie, la fel de bine ca ea, cu ce sacrificii se ajunge la performanţă şi care în calitate de ministru s-a încurcat în vorbe. Dar chiar şi din vorbele încurcate ale lui Eduard Novak se înţelege preţuirea pentru ceea ce a reuşit Ana Maria Popescu la Tokyo, cînd ministrul le spune ziariştilor că trebuie să ne bucurăm pentru această sportivă şi pentru medalia ei de argint. Comic este că declaraţia nefericită a sportivului-ministru a venit în confruntarea cu dezamăgirea ziariştilor că Ana Maria Popescu nu a obţinut aurul, iar Eduard Novak nu a vrut să spună decît „să ne bucurăm de această medalie”, nu contează că e de argint, contează că este o medalie olimpică. Referirea la bugetul federaţiei de scrimă a venit în contextul ăsta, al dezamăgirii ziariştilor-ipocriţi că sportiva a obţinut DOAR medalia de argint, iar proaspătul sportiv-ministru a încercat să spună că multe sînt problemele din sportul românesc şi că un buget mai mare nu rezolvă automat aceste probleme şi nu garantează medalii de aur.

 Declaraţia care a supărat-o pe Ana Maria Popescu a fost aceasta: „După părerea mea, şi dacă bugetul federaţiei de scrimă era cu 5 milioane de lei mai mare, Ana Maria nu putea să cîştige ieri, sau nu cîştiga medalia de aur.” Declaraţia pare jignitoare doar dacă o scoţi din contextul în care a fost făcută şi doar dacă ignori toate cuvintele de laudă pe care acelaşi ministru le-a spus la adresa bravei noastre sportive. Nu mai vorbesc de  faptul că trebuie să fii şi orb ca să nu vezi şi fair-play-ul din declaraţia ministrului, care a vorbit mai ales ca un sportiv. Căci declaraţia cu pricina mai conţine un adevăr simplu de tot, pe care orice sportiv adevărat învaţă să-l respecte: uneori, alţi sportivi sînt mai buni decît tine, pur şi simplu sînt mai buni decît tine; dacă în sport ar conta DOAR banii, atunci sportivii români NU ar fi cîştigat niciodată nici o medalie, pentru că dintotdeauna s-au confruntat cu sportivi din ţări în care se investesc sume uriaşe în sport; altfel spus, uneori poţi beneficia de un buget uriaş şi să fii totuşi învins de un amărît de român, pentru că sportivul român a fost mai bun decît tine, americanul sau rusul. Aşa cum, e posibil, ca brava noastră româncă, Ana Maria Popescu, chiar dacă federaţia de scrimă ar fi avut un buget de milioane de euro, tot să nu fi cîştigat aurul, pentru că sportiva din China a fost ACUM mai bună. Pur şi simplu.

Nina Ţînţar

Sursa foto: Facebook