De ani de zile liderii PSD trăiesc şi acţionează conform unui principiu de guvernare binecunoscut în dictaturile lumii: „Statul sunt eu!”. Eu, Partidul, sau Eu, conducătorul. Aşa a crezut Ceauşescu, aşa a crezut Iliescu, aşa au crezut toţi corifeii stângii româneşti de după 1989. Aşa crede şi Liviu Dragnea. În armonie cu această credinţă stau dispreţul şi bătaia de joc faţă de toţi cei care cred altfel.

Pentru că nu pot recunoaşte că Statul patronat de SRL Dragnea e plin de proşti şi hoţi, propagandiştii PSD au lansat sintagma „stat paralel”. Un stat în stat, cum ar veni. „Binomul” SRI-DNA, care-i condamnă pe demnitarii hoţi, conduce acest stat ilegitim şi paralel care nu-i lasă pe Dragnea şi Tăriceanu să le deschidă românilor porţile Raiului. Au găsit, aşadar, vinovatul.

Dacă-i aşa, nu-mi rămâne decât să strig din toţi plămânii: Trăiască statul paralel şi ilegitim! Trăiască Binomul! Dacă statul român legitim, reprezentat de toate instituţiile conduse de Dragnea-Tăriceanu-Tudose, se lasă călărit de-un amărât de „binom” ilegitim numit stat paralel, atunci adevăratul stat e în găleată şi nu merită nici compasiunea, nici respectul nostru.

Doar că noi ştim că asta-i aşa, de dragul propagandei. Nu mai au ce inventa şi-atunci au născut „statul paralel şi ilegitim”, care să-i victimizeze pe guvernanţi şi să stoarcă râuri de lacrimi de la fanii altui „stat paralel”, numit Media baronilor condamnaţi. Care manipulează la greu tot ce mişcă pe uliţele României în căutarea unei pungi cu făină şi-a ajutorului social dat de primar contra vot pentru PSD.

Aşa că avem, de fapt, trei state ilegitime, că paralele nu pot fi decât două, din câte-mi amintesc. Unul legitim, hoţ şi neputincios al corului pe trei voci Dragnea-Tudose-Tăriceanu, unul „paralel şi ilegitim” al binomului SRI-DNA, şi unul al presei cu zgarda la gât. Cu siguranţă, în lungile nopţi de iarnă care vă aşteaptă veţi avea timp să alegeţi statul care vă place.

Dar ce vă explic eu aici e o linguriţă cu miere în comparaţie cu ce spun doi ditamai euro-deputaţi ai PSD, domnii Cătălin Ivan şi Sorin Moisă. Citiţi ce scrie Ivan despre reacţia tâmpită a pesediştilor fruntaşi la demisia lui Moisă din PSD şi nu mă mai acuzaţi pe mine de antipesedism: „Un partid sănătos, democratic, ataşat valorilor de stânga europene nu ar da un Sorin Moisă pe 100  de Liviu Dragnea”. Corect, Ivane, aşa gândesc mulţi. Dar cât de mulţi de-ai tăi, din PSD, au curajul s-o spună? Şi mai zice Cătălin Ivan: „Da, statul paralel există. El este însuşi Liviu Dragnea, un om putred de bogat, cu o avere pe care nu va putea niciodată s-o justifice”. Chiar, dacă tot vorbim de Binom, de ce nu se întreabă „statul paralel şi ilegitim” cum şi-a făcut Dragnea averea uriaşă din două lefuri de bugetari?!

Trist e că o ţară întreagă pare a fi la cheremul unora care şi-au pierdut cumpătul, direcţia, logica, bunul simţ – dacă le-or fi avut vreodată. Legile Justiţiei pot fi schimbate de nişte slugi ale statului legitim, incompetent şi hoţ, în vreme ce în stradă ies din ce în ce mai puţini oameni să protesteze, pentru că-i frig şi românii s-au săturat să tot strige în pustiu. Probabil că o reacţie consistentă, poate chiar violentă, va veni din partea Străzii doar când liderii coaliţiei PSD-ALDE îşi vor subordona total DNA, SRI, Parchetul General, Justiţia, debarasându-se de toţi „paraleii” care şi-au imaginat că România este un stat de drept, democratic şi constituţional.

Trăim momente istorice, care pot îngropa statul de drept pentru o bună bucată de vreme. PSD a făcut din România o „piaţă rusească”, în care câţiva negustori hoţi şi bogaţi negociază cu norodul flămând: voi ne daţi voturi, noi vă dăm ajutoare sociale şi 10 lei la pensie. Nişte meschini, Ceauşescu era mai darnic, el dădea 100 de lei la leafă. Dac-ar fi fost deştept ca Mugabe, ar fi reuşit şi-al nostru să-şi negocieze imunitatea, dar n-a fost să fie, Iliescu n-a mai avut răbdare.

Mă bate gândul că singurul mod în care putem ieşi din cursa asta de şoareci în care ne-au băgat Dragnea şi Tăriceanu ar fi scindarea PSD şi apariţia unui partid de stânga frecventabil. Se vede treaba că în România începutului de mileniu trei dreapta politică nu are prea multe şanse, aşa că ne-am putea gândi, de pildă, că Ivan şi Moisă, alături de atâţia alţi politicieni de valoare de stânga, pot lansa un partid socialist de succes printre românii încă nostalgici ai atâtor ani de egalitarism socialist ştiinţific. Nu e nimic la „mişto” aici, românii vor avea nevoie încă mulţi ani de-acum încolo de-un „tătuc” şi-un partid care să le dea...