CULTURA 8 mai 2020

Volumul „Recunoașterea internațională a Marii Uniri. Trianon 100”, în pregătire la Editura Eurocarpatica din Sfântu Gheorghe

de Covasna Media | 1968 vizualizări
Palatul Chateau de Versailles Trianon, unde a fost semnat tratatul. Sursa - wikipedia
Palatul Chateau de Versailles Trianon, unde a fost semnat tratatul. Sursa - wikipedia

Consiliul Director al Centrului European de Studii Covasna-Harghita (CESCH), în parteneriat cu Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Centrul Cultural Toplița, Asociația „Ștefadina” din București ș.a., pentru a asigura continuitate în organizarea manifestărilor cultural-științifice, devenite tradiționale, și pentru a facilita introducerea în circuitul public a unor noi lucrări referitoare la istoria, cultura și spiritualitatea românească din sud-estul Transilvaniei, în cadrul proiectului Promovarea identității culturale românești din sud-estul Transilvaniei prin lucrări reprezentative, proiect realizat cu sprijinul Secretariatului General al Guvernului României, urmează ca în acest an, să editeze volumul Recunoașterea internațională a Marii Uniri. Trianon 100.

Împlinirea a 100 de ani de la semnarea Tratatului de pace de la Trianon (4 iunie 1920) a prilejuit declanşarea unei campanii mediatice, derulată în presa de limbă maghiară din Ungaria și din țara noastră. Evenimentul de acum 100 de ani a fost „exploatat” de publicaţiile de expresie maghiară, în scopul promovării punctului de vedere al istoriografiei maghiare, față de acest important eveniment istoric. Este cunoscut faptul că, istoriografia maghiară prezintă dintr-o perspectivă diametral opusă istoriografiei româneşti evenimente si momente istorice importante din istoria comună precum Unirea de la 1 Decembrie 1918 și Tratatul de pace de la Trianon.

În anul 2005, dezbaterile pe această temă au fost stimulate de vizionarea filmului „Trianon”, a regizorului Koltay Gábor şi istoricului Raffay Ernő. Au urmat apoi ştiri şi comentarii cu privire la consecinţele actuale asupra maghiarimii din Ungaria şi din afara graniţelor acesteia, ale evenimentului de acum 100 de ani şi propuneri pentru „remedierea acestei nedreptăţi istorice”. Tema în discuţie a fost abordată într-o multitudine de genuri jurnalistice, de la ştiri, reportaje şi interviuri, la redarea integrală a unor documente programatice. Opiniile exprimate aparţin, în cea mai mare parte jurnaliştilor (de regulă cei mai apreciaţi lideri de opinie, din generaţia vârstnică dar şi din cea tânără), unor lideri politici şi civici din Ungaria şi din Transilvania (atât din aripa „moderată”, cât şi din cea „radicală”), dar şi unor istorici sau intelectuali „specializaţi” în problematica Trianonului, din perspectivă maghiară.

Indiferent de genul jurnalistic, sau de caracteristicile specifice ale „emiţătorilor”, problematica Trianonului este tratată exclusiv din perspectiva nostalgicilor după refacerea „Ungariei Mari”. În toate materiale de presă analizate, sunt reluate şi repetate cu obstinaţie cunoscutele şi inconsistentele „teze” ale propagandei hungariste, conform cărora Ungaria ar fi fost „ciuntită” şi „nedreptăţită” la Conferinţa de Pace de la Paris, din 1919-1920 şi că marile puteri s-au „răzbunat” pe Ungaria, favorizându-i pe români, sârbi, cehi şi slovaci, exprimându-se regretul pentru „destrămarea teritoriului istoric maghiar”. Peste tot, este folosită expresia „Dictatul de la Trianon”, deşi Tratatul de Pace de la Trianon n-a reprezentat nicidecum un „dictat”, n-a fost rodul unor decizii lipsite de „motivaţie concretă”, un act de răzbunare ori un „cadou” oferit României, Cehoslovaciei și Iugoslaviei.

Din prezentarea conţinutului articolelor apărute în mass-media de limbă maghiară, în mod deosebit, din judeţele Covasna şi Harghita și din unele lucrări de istorie locală referitoare la Istoria României, reiese faptul că atât acum 100 de ani, cât și în perioada actuală, se vehiculează câteva linii de conduită permanente: contestarea unor teme de bază ale istoriografiei româneşti, cum sunt cele privind continuitatea, caracterul unitar şi valorile identitare ale statului roman; abordarea, dintr-o perspectivă diametral opusă istoriografiei româneşti, a unor evenimente şi momente istorice importante din istoria comună, cum ar fi: Unirea de la 1 Decembrie 1918; „nedreptatea Trianonului”, „cuceririle etnice” româneşti ale Transilvaniei, prin fluxuri migratorii extracarpatice; „cucerirea Pământului Secuiesc” prin „expansiunea Bisericii ortodoxe”, laitmotivul discriminării etnice a minorităţii maghiare; ignorarea interferenţelor româno-maghiare şi, în general, tot ceea ce apropie cele două naţiuni; folosirea unui ton arogant, lipsit de respect faţă de istoria, cultura şi civilizaţia românilor; folosirea istoriei pentru formularea unor deziderate politice actuale, precum autonomia teritorială şi drepturile colective; solicitarea de aprobare a limbii maghiare ca limbă oficială în „Ținutul Secuiesc”, alături de limba română; reactualizarea doctrinei transilvanismului, prin inițierea unor noi proiecte regionale transilvane etc.

În scrierile istoricilor maghiari este atacată legitimitatea Unirii Transilvaniei cu România, unii dintre ei nefiind împăcaţi nici până astăzi cu Tratatul de la Trianon. Istoricii români sunt în dezacord cu opiniile colegilor maghiari privind ilegitimitatea unirii Transilvaniei cu România şi consideră că este necesară publicarea cât mai multor documente autentice, şi nu trunchiate în scop propagandistic autonomist sau chiar secesionist. În aceste condiţii, în lucrările istoricilor maghiari şi chiar în mass-media maghiară circulă clişee şi prejudecăţi despre comunităţile româneşti din sud-estul Transilvaniei şi despre implicarea acestora în viaţa publică locală, regională şi naţională.

Concomitent, site-ul www.trainon100.hu promovează o hartă etnografică a Ungariei din 1918 pe care autorităţile de la Budapesta au intenţionat sa o utilizeze, fără succes, pentru a trasa graniţele viitorului stat ungar conform propriilor interese în timpul negocierilor din Paris. Acelaşi site promovează recenzia istoricului Zahoran Csaba („Destrămarea Ungariei istorice şi Tratatul de pace de la Paris”) şi tot aici sunt promovate imagini referitoare la mai multe monumente dedicate Trianonului, din care unul reprezintă harta Ungariei Mari.

Problematica Conferinței de Pace de la Paris și a Tratatului de la Trianon a constituit, și constituie, o prioritate a cercetării şi acţiunilor desfăşurate de Centrul European de Studii Covasna-Harghita în parteneriat cu Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Centrul Cultural Toplița, Asociația „Ștefadina” din București ș.a. În ultimii ani, în cadrul manifestărilor științifice și culturale organizate de către Centrul European de Studii Covasna-Harghita, au fost prezentate peste 40 de studii privind Tratatul de la Trianon, materiale redactate de către cercetători proveniţi din rândul profesorilor universitari, doctorilor în ştiinţe, teologilor, profesorilor de istorie, arhiviştilor, militarilor, preoților ș.a. Studiile au fost publicate în revistele de specialitate: Angvstia, Sangidava, Acta Carpatica, Acta Bacoviensia şi Pro Memoria, Buletinul Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, Almanahul „Grai Românesc” și în alte publicații din țară.

Majoritatea acestor studii vor fi incluse în volum intitulat Recunoașterea internațională a Marii Uniri. Trianon 100, volum îngrijit de Ioan Lăcătușu și Vasile Stancu, aflat în pregătire la Editura Eurocarpatica, urmând să vadă lumina tiparului, în anul 2020, cu sprijinul Secretariatului General al Guvernului României, când se împlinesc 100 de ani de la adoptarea Tratatului de pace de la Trianon, în cadrul proiectului Promovarea identității culturale românești din sud-estul Transilvaniei prin lucrări reprezentative.

Din perspectiva istoricilor români, studiile cuprinse în volumul menționat au fost redactate în urma valorificării ştiinţifice a unor importante surse documentare, din arhivele româneşti şi străine. Ele sunt în consens cu exigenţele istoriografiei moderne, care reclamă necesitatea reevaluării critice, constructive, a domeniului cercetării istorice pe baza documentelor de arhivă şi promovarea stăruitoare a adevărului istoric, cu elaborări conceptuale înnoitoare, privind conștiința istorică a societății de azi și de mâine.

Biroul de presă al CESCH

 

Distribuie articolul:  
|

CULTURA

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.