În cadrul proiectului „Promovarea culturii românești prin volume semnate de tineri autori din jud. Covasna”, inițiat de Liga Cultural-Creștină „Andrei Șaguna” și cofinanțat de Consiliul Județean Covasna, la Editura Eurocarpatica a Centrului European de Studii Covasna-Harghita din Sfântu Gheorghe a apărut volumul de poezii ÎMBRĂȚIȘAREA, de Tatiana Scurtu.

Volumul, intitulat sugestiv Îmbrățișarea, este ca un metapoem al dorinței de cuprindere a întregii lumi în ritmurile, cântecul și descântecul uimirii re/descoperirii frumuseții și unicității acesteia în vers. Un metapoem luminos, o cântare a cântărilor minunilor acestei lumi în viziunea ochiului nepângărit, a frumuseții ce există în fața noastră, lângă noi și pe care ne invită să o privim atent, să o revedem cu ochii minții și ai sufletului spre a ne apropia de esența divină din care suntem plămădiți, a ne armoniza ființa interioară și a ne salva astfel din cotidianul agresiv.

Trecerea prin perdele succesive de metafore și simboluri este tehnica stilistică pe care autoarea o folosește în transfigurarea realității, în transpunerea orfeică a trăirilor sale ce transgresează spații suprapuse de lumini și speranță în căutarea esenței acestei lumi, a sensului ei profund. O poezie de inspirație creștină, aș spune, ce vine pe un bogat filon de lirică religioasă-filozofică ce pornește de la Psaltirea în versuri a mitropolitului Dosoftei, se afirmă în epoca pașoptiștilor și a marilor clasici (Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Al. Macedonski), cunoaște o înflorire deosebită în perioada începutului de secol și în cea interbelică (George Coșbuc, Șt. O. Iosif, Octavian Goga, Vasile Voiculescu, Tudor Arghezi, Ion Pillat, Lucian Blaga, Vasile Militaru, curentul literar creat de revista „Gândirea”și nucleul ei spiritual, Nichifor Crainic, Radu Gyr), supraviețuiește în era comunistă, postbelică (Ioan Alexandru, Dumitru Matcovschi ș.a.), revine în forță în perioada postdecembristă, mai ales în spațiul transprutean și nordbucovinean (Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Vasile Tărâțeanu etc.), și tot mai rar se cultivă în ultimul deceniu (exceptând lirica creștină de sorginte populară).

O poezie scrisă în stil clasic, în formă de elegie sau sonet, ce face abstracție de mode și curente literare, curgând în ritm melodios, ca expresie a trăirilor virginale sufletești, scrisă sub modelul maeștrilor și după dicteul inimii. O poezie ca o salbă de flori ce are în centru iubirea ca sentiment uman înălțător: iubirea pentru frumusețea creației demiurgice, pentru natură, pentru aproapele, iubirea-iubire. (…)

O poezie remarcabilă, Gurile noastre țesute-mpreună, merită a fi citată în întregime, întrucât constituie, nucleul forte al acestui volum (Gurile noastre țesute-mpreună / Mușcă visarea dintr-o căpșună, / Caută raiuri zemoase-n simțire / Și ne amestecă într-o uimire. // Palmele noastre au cosmos în ele / Și se ating cu lumină de stele, / Flori să cuprindă amprentelor pată / Când universul în noi se dilată. / Zilele noastre-n cascadă legate, / De un aprilie îngemănate, / Printre milenii de căutare, / Cerul în noi își ridică altare).

Volumul Tatianei Scurtu, Îmbrățișarea, aduce în planul liricii subiective din mileniul III un univers poetic delicat și tandru, fascinant, un discurs poetic răsărit parcă dintr-o nucă de vis, spre a călători, eliberat, prin lumea largă a iubitorilor muzicii sufletului acesteia, o lume a frumosului, a păcii și echilibrului, departe, foarte departe de urâtul ce invadează cotidianul acestui timp.

Prof. univ. dr. Catinca AGACHE,

critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România (U.S.R.), filiala Iași