CULTURA 4 octombrie 2018

Noi apariții editoriale referitoare la românii din județele Covasna și Harghita în anul Centenarului Marii Uniri

de Covasna Media | 352 vizualizări

În cadrul proiectelor editoriale dedicate Centenarului Marii Uniri, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, în colecția omonimă, din cadrul Editurii Eurocarpatica, a asigurat apariția a peste 30 de volume de istorie locală, memorialistică, eseuri și de literatură, între care remarcăm reeditarea a două valoroase lucrări de istorie referitoare la românii din sud-estul Transilvaniei și la conviețuirea lor cu secuii/maghiarii.

Dintre acestea, se află în curs de editare volumul Românii din Târgu Secuiesc şi satele învecinate, după condica bisericii ortodoxe din Tg. Secuiesc, apărut la București „în cadrul publicațiilor Institutului de Istorie Națională“, în anul 1943, sub semnătura dr. Maria I. Negreanu. Cartea menționată reprezintă un act de recuperare culturală și readucere în circuitul public, a unei importante lucrări, astăzi aproape total necunoscute, reprezentând istoria zbuciumată a unei comunități românești din fostele scaune secuiești. De remarcat faptul că volumul a apărut în București, în anul 1943, când orașul Târgu Secuiesc aparținea teritoriului cedat Ungariei horthyiste, prin Dictatul de la Viena, pe baza înscrisurilor din cuprinsul condicii bisericii ortodoxe din localitate, din perioada 1781-1898, document neidentificat, astăzi, în arhivele publice.

În Cuvântul de binecuvântare redactat de Preasfințitul Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, printre altele, se menționează: „Scrisă pe pagini îngălbenite, cu penița adăpată din izvorul dorului vechi de veacuri după nemurire, cartea de față reprezintă un bun de valoare arhivistică inestimabilă pentru orice cercetător dornic de a afla de la „streaşina Bisericii“ sufletul poporului român, Ortodox, din localitatea Târgu Secuiesc. Cu nimic mai prejos decât cronicile vechilor scriitori de istorie națională, volumul ce acum vede lumina tiparului după 75 de ani de la ediția princeps, se înscrie în rândul evenimentelor dedicate Centenarului Marii Uniri pe de o parte, iar pe de alta, este oferit ofrandă străbunilor, care cu multă trudă și-au jertfit viața și bunurile proprii pentru ca elementul identitar coagulant al comunității să poată să răzbată vicisitudinile istoriei locale: Biserica“. Pentru a oferi cititorului informații actualizate referitoare la viața comunității românești din Târgu Secuiesc, am inclus în ediția de față o bibliografie a studiilor și articolelor referitoare la parohia ortodoxă din localitate și selecțiuni din textele apărute pe această temă, în lucrări monografice, în publicații de specialitate și în presa locală.

Al doilea volum aflat în pregătire pentru reeditare este lucrarea Românii și secuii, de Ion I. Russu, carte de o valoare deosebită pentru istoria sud-estului Transilvaniei, apărută la Editura Științifică, București, 1990, ediție îngrijită de Ioan Opriș, cu un Cuvânt înainte de Ladislau Gyemant și un capitol intitulat Alte mărturii ale originii etnice românești a așezărilor din sud-estul Transilvaniei, de Ioana Cristache Panait. Cartea, operă a regretatului filolog și istoric clujean Ion Iosif Russu, reprezintă rodul unei cercetări perseverente, de migală, realizate cu pasiune timp de decenii, lucrarea aflându-se pe masa de lucru a savantului clujean până în ultima clipă a vieții sale, dar oprită de la editare de cenzura regimului comunist, timp de peste două decenii. După evenimentele din decembrie 1989, volumul a fost prezentat în cotidianul Cuvântul Nou din Sfântu Gheorghe, în cadrul a 11 episoade, purtând semnătura subsemnatului, în perioada 11 octombrie – 19 noiembrie 1991. În anul 1998, la propunerea noastră, Centrul de Studii Transilvane din Cluj-Napoca, a publicat volumul, în limba franceză, traducerea fiind asigurată de Anca Rodica Tomoioagă.

În Nota editorului, cunoscutul istoric și muzeolog Ioan Opriș consideră lucrarea menționată ca fiind „bazată în exclusivitate pe argumente de ordin arheologic, antropologic, istoric, etnografic, filologic etc., scrisă din perspectiva bunei credințe, a respectului față de adevărul istoric și totodată, ca un îndemn la scrutarea acestuia din lecția pe care trecutul, cu practicile sale străine ideii de bună conviețuire între popoare, o dă continuu celor de azi“.

La rândul său, în Cuvântul înainte, distinsul cercetător clujean Ladislau Gyemant menționează: „socotindu-și cu modestie prezenta lucrare drept «o schiță provizorie în patru capitole», savantul clujean trasează cu multă clarviziune un program al cercetărilor viitoare, care să ofere «adevărata istorie a așezărilor și a populației» din sud-estul Transilvaniei. El pledează în acest sens pentru o amplă «cercetare monografică care să fie precedată și de ample anchete amănunțite locale, culegeri de materiale, utilizarea largă (dacă nu exahustivă) a documentelor de orice natură, atât din arhive, cât și din realitate, ori din trecutul recent»“.

Așa cum se cuvine, în Cuvântul lămuritor, la noua ediție a volumului Românii și secuii, am procedat la actualizarea bibliografiei și, în acest context, am prezentat succint activitatea Grupului de cercetare I.I. Russu pentru studiul sud-estului Transilvaniei, care funcționează sub egida Centrului European de Studii Covasna-Harghita, din anul 2008. Încercând o analiză critică, a ceea ce am reușit și a ceea ce nu am realizat încă, din „testamentul“ savantului I.I. Russu, mai ales a temelor abordate de autor, în capitolul „Lacunele statisticilor. Realitatea populară (I) Ciuc, (II) Treiscaune, (III) Odorhei, (IV) Mureș“ și a celor trasate pentru cercetările viitoare, anume „cercetarea pe localități a informațiilor mai vechi, a antroponimiei și toponimiei (pe baza urbariilor, conscripțiilor, matricolelor, corespondenței, epitafelor, literaturii, presei (...) obiceiurilor, datinilor, portului etc.)“, am constatat că la acest capitol suntem deficitari.

Și iată că, recent, am avut bucuria să primim de la neobositul cercetător bucureștean Ioan Oprișan, directorul editurilor Saeculum I.O., Vestala și Saeculum Vizual, volumul Basme fantastice românești XII, Străvechi povești extraordinare păstrate de românii din Covasna, Harghita și Mureș, apărut la Editura Vestala, București, 2018, lucrare care vine să completeze, în mod fericit, acest domeniu necercetat încă, până în prezent.

Volumul reprezintă rezultatul unei munci științifice deosebite, desfășurate de autor timp de „6-7 ani, acoperind integral suprafața județelor Covasna, Harghita și Mureș, materialul documentar rezultat fiind înregistrat electronic și digital, în peste 200 de casete“. În volumul menționat sunt prezentate înregistrările de pe 12 casete, realizate cu „naratorul“ Ion Coșcodar (Coșcodaru), poreclit Stejarul, născut în Belin și cu reședința în satul Iarăș, comuna Hăghig, județul Covasna. Cuvintele sunt sărace pentru a mulțumi așa cum se cuvine, cercetătorului Ioan Oprișan, pentru acest travaliu științific de excepție, realizat cu eforturi deosebite, prin documentarea, sat cu sat, cu sprijinul Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan“ și în mod deosebit al preoților ortodocși din Eparhia Covasnei și Harghitei, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Ioan Selejan, azi mitropolit al Banatului.

Până la prezentarea pe larg a volumului menționat, redăm un citat din Prefața lucrării, intitulată O zonă folclorică românească neglijată până acum de cercetători: Covasna – Harghita – Mureș: „Cea mai importantă trăsătură a basmelor culese de noi în județele Harghita și Covasna – nu numai a celor incluse în volumul de față – e că din ele emană (în pofida presiunilor care s-au făcut, cel puțin din 1867 încoace, asupra lor) aceeași atmosferă și spiritualitate comună narațiunilor și folclorului românesc, în genere, de pretutindeni“

Dr. Ioan Lăcătușu

Distribuie articolul:  
|

Anunțuri

CULTURA

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.